Am iubit pătimirea (R14-8)

20,00 RON (TVA inclus)
Costurile de livrare nu sunt incluse
Cod produs - SKU AIP
Disponibil in stoc

SKU
AIP
Editura
Autor
Sfântul Luca al Crimeei
Format
13 x 20 cm
Traducator
Adrian Tanasescu-Vlas
Descriere scurta

Am iubit pătimirea

Cuprins: 

Tineretea 
 Activitatea în spitalele de tarã 
Preotia 
Primul exil 
Inaintea celui de-al doilea exil 
Exilul din Arhanghelsk 
Al treilea arest 
Anexã privitoare la pãstorirea Sfântului Luca în Crimeea 
Prinos amintirii Arhiepiscopului Luca.

Descriere

 Am iubit pătimirea

Despre viata Sfântului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist înzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta în temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul! 

Prin cartea de faţă oferim cititorului român o lucrare aparţinând unui gen rarisim în literatura duhovnicească: autobiografia unui Sfânt. Mai mult: ca aparţine unui contemporan al părinţilor noştri şi - ceea ce vine să adauge la savoarea şi ineditul acestei minunate cărţi - încă unuia cu totul neobişnuit între marile figuri ale vremii sale. Urmaş al unei vechi familii princiare, artist înzestrat, chirurg genial, profesor universitar care în plină teroare roşie refuza să apară la cursuri altfel decât în straie preoţeşti şi opera doar cu icoana pe peretele sălii - scandal nemaivăzut în epocă şi neegalat decât de comportarea la fel de eroică şi mărturisitoare a lui Pavel Florenski -, pătimitor pentru credinţă în temniţele bolşevismului, păstor şi învăţător, unul din cei mai mari predicatori ai secolului, Sfântul Luca Voino-Iasenețki, arhiepiscop al Crimeei, apare ca o stea de o strălucire unică pe cerul Ortodoxiei vremurilor din urmă. Canonizat în rândul Sfinților Ierarhi Mărturisitori, el face parte în aceeaşi măsură şi din soborul Doctorilor fără de arginţi, iar Premiul Stalin - cea mai înaltă recunoaştere a meritelor ştiinţifice în Uniunea Sovietică de atunci - nu a putut adăuga nimic la înălţimea duhovnicească a doctorului care toată viața sa a păzit cuvântul Marelui Doctor al sufletelor şi trupurilor noastre: În dar aţi luat în dar să dați.

Viața acestui om uimitor a fost slujire şi mărturisire de la un cap la altul: medic în slujba trupurilor, preot și arhiereu în slujba sufletelor, mărturisind ca medic în fața pacienților şi a oamenilor de ştiinţă, mărturisind ca pătimitor pentru Hristos înaintea mai-marilor acestei lumi, mărturisind ca slujitor al altarului, ca propovăduitor şi învăţător în fața turmei sale. Arhiepiscopul Luca a fost unul dintre acei oameni atât de rari ce și-au păstrat verticalitatea fără să urască și au spus întotdeauna adevărul fără dorinţa de a răni. Răzbunarea i-a fost străină, şi singurul lucru pe care n-a putut să-l ierte a fost faptul că prigonitorii l-au împiedicat să ajute celor care aveau nevoie de geniul lui medical.

Când îţi vei aținti privirile asupra rândurilor acestei cărţi, adu-ți aminte, cititorule, că Sfinţii au fost şi sunt oameni la fel ca noi, cu slăbiciuni şi neputinţe omeneşti, care au urcat la desăvârşire atrăgând prin pocăinţă harul lui Dumnezeu; şi, nu în ultimul rând, ia în seamă faptul că acolo unde nu o cerea slava numelui lui Dumnezeu, ei vorbeau mai mult despre cele rele, nu despre cele bune ale lor. Dintre faptele vrednice de pomenire pe care Sfântul Luca le-a trecut sub tăcere o bună parte sunt istorisite în notele foarte cuprinzătoare întocmite de redacţia rusă.

Adevărata lărgime şi lungime şi înălţime şi adâncime (Efes. 3, 18) a nevoinței lui sunt cunoscute însă numai de Bunul Dumnezeu, iar nouă ne rămâne doar să ne mulţumim cu acele „fărâmituri ale ospăţului” duhovnicesc al arhiepiscopului Luca pe care Stăpânul a binevoit să ni le descopere.

Editorii

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu în anii terorii bolșevice. Dupã anii petrecuți în închisori și suferințele exilului la Cercul Polar de Nord în timpul rãzboiului cu Germania nazistã, episcopul-chirurg salveazã viețile a mii de ostași și numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicinã face ocolul lumii. 
La adânci bãtrâneți, lipsit de vederea trupeascã avea sã rãspundã mirãrii stârnite de liturghisirea lui fãrã greș prin urmãtoarele cuvinte: „Cel ce și-a închinat viața Domnului nu poate fi niciodatã orb fiindcã Dumnezeu îi dã luminã la fel cu cea de pe Tabor". 
Autobiografia acestui Sfânt al veacului XX, titan al șiinței și titan al duhului deopotrivã oferã lumii contemporane o extraordinarã lecție de sfințire prin slujire și jertfã a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a înzestrat neamul omenesc.