Bufnița albă
Descriere
Bufnița albă care a căzut într-o noapte de vară în hornul unei sobe din orfelinatul „L” părea să fie sufletul lui Nicolae, copilul mort în jurul căruia se învîrte povestea romanului. Un roman despre viața în orfelinatele cu regim special de tip sovietic, unde copiii erau ținuți în cuști de fier asemeni animalelor. Eu însumi am văzut aceste cuști și am cunoscut acești copii. Astăzi orfelinatele severe de tip penitenciar nu mai există. Nu doar urmele lor au fost distruse, ci pînă și cea mai vagă informație că ele ar fi existat a fost ștearsă din toate registrele de stat. Unde au dispărut acești copii nu se va putea spune niciodată. Totuși, o poveste dintr-un astfel de loc a rămas. Ea mi-a fost povestită de doi dintre copii într-o amiază de vară. Este povestea mortului Nicolae. Restul e truda mea de scriitor. Nu vă temeți să citiți: în acest roman nu doar se plînge, ci se și rîde cu poftă!
SAVATIE BAȘTOVOI
Cronică la ediția franceză
„Un text poetic, amuzant și plin de înflăcărare, incisiv și lucid...”
Quatre Sans Quatre
„Nu este permis să fie abuzați copiii. Adulții sînt deja incorigibili. Poate tocmai de aceea Baștovoi a preferat societății lor chemarea Cerului.”
Le Point / SYLVAIN TESSON (Laureat al premiului Goncourt pentru literatură)
„Îmi place Savatie Baştovoi, un român din Republica Moldova. E şi ieromonah. Sper că va înţelege că rolul său este de a scrie în continuare, pentru că cel mai mare teoretician al teologiei din secolul al XIX‑lea era Dostoievski. Deci, de ce nu un călugăr venit din Moldova pentru acest secol?”
RFI / JEAN‑FRANÇOIS COLOSIMO / Președintele Centrului Național al Cărții din Franța
*Bufnița albă este un alt titlu pentru romanul Învățăturile unei prostituate bătrîne către fiul său handicapat. Titlul a fost schimbat pentru a nu leza sentimentele roboților Google și platformelor de vînzări online.
Despre Savatie Bastovoi
A absolvit Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași. Când era în clasa a XII-a, a fost internat la Spitalul Socola, unde a scris ciclul Un diazepam pentru Dumnezeu, care l-a consacrat ca poet. Ulterior, a obținut premiile revistelor Convorbiri literare, Timpul, Dacia literară. Începând cu 1993, a publicat poezie, povestiri, fragmente de roman, eseuri și articole în cele mai importante reviste literare din România și Basarabia. Între anii 1996-1998 a fost student la Facultatea de Filozofie a Universității de Vest din Timișoara, pe care a abandonat-o. În 1999 a fost tuns în monahism, primind numele de Savatie. La 28 octombrie 2000 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 4 august 2002 ieromonah. Astăzi viețuiește la Mănăstirea «Noul Neamț», Patriarhia Rusă, din satul Chițcani, situat între Tiraspol și Tighina, în Transnistria (teritoriul din cadrul Republicii Moldova controlat de separatiști). A condus revista de spiritualitate ortodoxă Ekklesia și a predat iconografia la Seminarul Teologic din Chișinău, cu sediul în Mănăstirea Noul Neamț, închinată Moscovei. Este fondatorul editurii Cathisma din București. A fost și moderator al unei emisiuni televizate. De câțiva ani și-a deschis un atelier unde coase genți.