Calea sufletelor în veșnicie Cele 24 de vămi ale văzduhului vol 1

Descriere

Calea sufletelor în veșnicie - Vămile văzduhului - vol. I - Protos. Nicodim Mândița

Carte inclusă în Pachetul promoțional

Vămile văzduhului

Calea sufletelor în veșnicie Cele 24 de vămi ale văzduhului vol. 2 Click aici pentru a vizualiza cartea!
Sunt multe texte care vorbesc despre întălnirea sufletului cu demonii în timpul înălțării sale la cer, Calea sufletelor în veșnicie fiind o carte care aprofundează inedit această temă.

Nemăsurata şi eterna bunătate a mult Milostivului Dumnezeu cea neînţeleasă de majoritatea lumii acesteia (vezi și alte teme teologice tot în Calea sufletelor în veșnicie - cele 24 de Vămi ale văzduhului), iconomiseşte toate cele folositoare mântuirii oamenilor în felurite forme, vremi şi locuri, cu adânca-I înţelepciune, arătând clar robilor Săi toate cele ce povăţuiesc pe om la mântuire. Aceasta arată fiecărui om cum că trebuie a defăima şi a fugi de toate deşertăciunile lumeşti, care-l muncesc vremelnic şi veşnic.
Aceasta a arătat şi aici în Roma cea noua, adică în Ţarigrad, în vremea noastră – istoriseşte Sf. Grigorie – pe acest de Dumnezeu luminat Părinte al nostru Vasile cel Nou, slăvit în lucruri, în cuvânt şi prin multe minuni.
Pe acest mare Cuvios Părinte nu l-am putut afla de unde a fost sau din care părinţi, deoarece nici el singur, trăind, nu ne-a spus-o aceasta şi nici altcineva n-a auzit de la el, ca să ne pună în cunoştinţă.
Noi numai atâta ştim, că Cuvioşia sa a fost pe vremea împăraţilor creştini Leon înţeleptul şi Alexandru, fiul împăratului Vasile Macedon. În al zecelea an al stăpânirii lor, au fost trimişi nişte magistraţi în părţile Asiei pentru oarecare trebuinţe împărăteşti. Aceştia trecând prin nişte locuri şi pustietăţi cu greu de pătruns, au văzut pe omul acesta, pe Sf. Vasile, umblând prin pustie, îmbrăcat cu haine proaste, străin şi cu chip groaznic, ca un trăit pustniceşte.
Iluştrii magistraţi văzându-l pe Cuviosul Părinte, au alergat după dânsul şi îndată l-au prins. Privindu-l cu luare-aminte, se minunau de chipul lui şi socoteau că este vreun spion.
Deci, legându-l, s-au dus cu el la Constantinopol, unde, pe lângă raportul aranjării trebilor împărăteşti, au spus şi cele despre omul acesta aflat prin pustie, cum l-au prins, legat şi adus.
Împăratul văzându-l, l-a dat spre cercetare patriciului ce se chema Samon, de neam agarean. (...)
Atunci Samon, tulburat groaznic, a poruncit să bată pe Sfântul cu toiege verzi şi cu vine de bou, fără nici o milă. Și atâta l-au bătut cu nemilostivire, încât l-au rupt în bătaie, lăsându-l abia viu, lungit pe pământ.
După aceea, aşa leşinat şi în nesimţire, l-au dus pe sus în temniţă. A doua zi, neîmblânzita fiară cu chip omenesc, Samon, a trimis ostaşii să scoată pe fericitul din temniţă ca să-l bată iarăşi şi mai cumplit, până ce va spune tot.
Și, o! Mari sunt minunile Tale, Hristoase Dumnezeule! Mergând ostaşii, au aflat pe Sf. Vasile deplin sănătos şi cu faţa veselă, stând înaintea temniţei, care era încuiată.
Ostaşii mirându-se foarte mult, l-au dus pe fericul la Samon, căruia i-au spus starea în care îl aflară. Samon, înaintea căruia fiind pus iarăşi Sfântul, l-a întrebat, zicând: „Spune nouă, cum ai ieşit din temniţă, fiind uşile încuiate? Au nu cu farmece ai făcut tu aceasta? Spune de unde eşti şi cine eşti tu?“
Sfântul nu i-a răspuns nimic. Atunci Samon înfuriindu-se, a poruncit să-l bată şapte zile peste tot corpul, dându-i zilnic câte o mie de toiege, până va spune cele despre sine, cine este şi de unde este?

...... ....... ...... .......

Astfel, citim în Pateric că "ava Teofil zicea: Ce fel de frică și cutremur și nevoie avem să vedem când sufletul se desparte de trup! Că vine la noi oaste și putere de la stăpânirile cele potrivnice, stăpânii întunericului, stăpânitorii vicleșugului și începătoriile și stăpâniile, duhurile răutății, și ca la judecată îl țin pe suflet, aducând asupra-i toate păcatele lui cele întru știință și cele întru neștiință, de la tinerețe până la vârsta la care a răposat.
Deci stau părându-i rău de toate cele făcute de dânsul. Ce fel, dar, de cutremur socotești că are sufletul în ceasul acela, până ce va ieși hotărârea și i se va face slobozenia lui?
Acesta este ceasul nevoii lui, până ce va vedea ce sfârșit va lua el. Și iarăși dumnezeieștile puteri stau în preajma feței celor potrivnici și ele aducând cele bune ale lui.
Ia seama, dar, ca sufletul stând la mijloc cu multă frică și cutremur stă până ce judecata lui va lua hotărâre de la Dreptul Judecator".

Îți recomandăm Calea sufletelor în veșnicie vol 2