Căutând sensul vieții m-a găsit Dumnezeu (R2-6)
Descriere
Căutând sensul vieții m-a găsit Dumnezeu
Poate că adesea te-ai întrebat ce să mai faci ca să fii și tu ca lumea, în rând cu lumea. Și poate că, de fapt, epuizându-ți eforturile spre această direcție, te trezești că nu te mai simți în largul tău în pielea ta! Ba chiar îți dai seama că nu mai știi cine ești tu însuți! – „Cine sunt? Care-i sensul vieții mele? Ce-i cu viața mea? Sau... mai am o viață a mea? Unde s-o apuc?”.
În această carte, maica Siluana te face părtaș mai întâi la trăirile sale din perioada căutării răspunsului la întrebările fundamentale ale vieții, care, la urma urmei, ne frământă pe fiecare. Periplul se continuă cu un dialog viu cu cei prezenți la conferință, dialog în care s-ar putea să te regăsești, și astfel să începi să te descoperi pe tine însuți. Or aflarea propriului răspuns poate schimba viața ta... și viețile celorlalți.
Căutând sensul vieții m-a găsit Dumnezeu
În demersul nostru terapeutic, am pornit de la o privire sănătoasă asupra simțirii, pentru ca această simțire să nu mai fie condamnată împreună cu păcatul, a cărui victimă este omul, de fapt. Și acest lucru este posibil printr-o „liturghie lăuntrică” de vindecare, de purificare de patimi, în care simţirea, așa cum este în fiecare persoană, în momentul respectiv (și scopul final este să facem din toată viața noastră o liturghie lăuntrică) este adusă ca „jertfă vie” prin raţiunea purificată de rugăciune, minții conectate la Dumnezeu prin atenție trează și iubitoare.
Această „Liturghie”, ca lucrare concretă în terapia pe care o practicăm (n.r. – la Centrul de Formare și Consiliere „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Iași, coordonat de monahia Siluana Vlad), respectă modelul Sfintei Liturghii Euharistice și cuprinde două dimensiuni: liturghia propriu zisă, într-un timp şi un spaţiu anume şi după o anumită rânduială, şi o liturghie de „după liturghie”, ca prelungire în cotidian a lucrării de conștientizare, asumare și oferire lui Dumnezeu spre vindecare a întregii noastre vieți rănite de păcat și de patimi. „Prescura” acestor liturghii este chiar viața noastră adunată în ceea ce simțim clipă de clipă.