Ce faci când nu mai vrei să trăieşti (R2-6)
Descriere
Ce faci când nu mai vrei să trăieşti
Autorul a reuşit să îngemăneze experienţa Sfinţilor Părinţi cu aceea a psihologilor ortodocşi contemporani într-o formă actuală și accesibilă tuturor. Psihologul şi preotul nu ar trebui să se substituie unul celuilalt, ci fiecare ar trebui să-și asume lucrarea încredinţată: rezultatul este cu totul uimitor atunci când împreună lucrează şi împreună îl ajută pe omul care se străduiește și se luptă să iasă din fundăturile duhovniceşti şi sufleteşti în care s‑a împotmolit.
Cartea de faţă este tocmai rezultatul unei asemenea împreună‑lucrări, şi nădăjduim că nu puţini vor fi cei ce vor afla folos din ea.
depresia ▪ obsesiile ▪ neacceptarea de sine ▪ învingerea iluziilor ▪ pași spre depășirea crizei ▪ redobândirea bucuriei de a trăi
Dacă ai crezut şi dacă L-ai simţit odată este imposibil să nu mai crezi: sursa https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/daca-ai-crezut-daca-l-ai-simtit-odata-este-imposibil-sa-nu-mai-crezi
Aţi spus că atunci când nu-L mai trăieşti pe Dumnezeu, să crezi că totuşi L-ai simţit odată. Ce faci atunci când nu vrei să crezi?
- Maică, eu nu ştiu ce înseamnă să nu mai vrei să crezi! A, dacă nu vrei să crezi, asta înţeleg. Să nu crezi. Dar, dacă ai crezut şi dacă L-ai simţit odată este imposibil să nu mai crezi. Dacă se întâmplă asta înseamnă că n-ai crezut în Dumnezeu. Cei care se supără pe Dumnezeu se supără pe un idol pe care şi l-au făcut. E ca Ion care se supără pe Ioana, că nu mai e ca-n prima zi. Ioana nu mai e, că nici n-a fost. A fost doar o imagine din mintea lui! Aşa e şi cu dumnezeul ăsta. Dacă te-ai supărat pe el, să ştii că nu e un dumnezeu, e un gărgăune pe care ţi l-ai făcut în cap şi-i zici dumnezeu. Eu nu pot să înţeleg omul care L-a cunoscut pe Dumnezeu şi se poate lepăda de El. Ferească Dumnezeu să pot să înţeleg aşa ceva, dar cred că se poate lepăda de Dumnezeu cel care nu L-a cunoscut, ci doar şi-a proiectat toanele, dorinţele, pe un dumnezeu imaginar, dator să ne slujească aceste dorinţe...
Dacă nu vrei să crezi, nu crede! Dar asumă-ţi responsabilitatea vieţii pe care o vei duce. Vei avea necazuri care vor fi provocate doar de tine şi care vor avea scopul de a te trezi. În adâncul tău există chipul lui Dumnezeu şi sufletul tău, care strigă: vreau Acasă, vreau la Tatăl meu Ceresc, vreau la Bucurie. Şi tu zici: ba nu, stai acolo, că eu vreau la discotecă, vreau cu Ionel, vreau să fumez, vreau să beau. Aici e conflictul: ego-ul nostru, la suprafaţă, vrea ceva, eul nostru adevărat, sinele nostru, în care a intrat fiul risipitor, când „şi-a venit în sine", tânjeşte după Dumnezeu.
(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 101-102)
Ce faci când nu mai vrei să trăieşti