Numele diavolului sunt la singular sau la plural și îl arată fie pe căpetenia lor, fie un grup, fie întreaga lor legiune.
De obicei numele diavolului sunt următoarele: Lucifer, care înseamnă „cel ce aduce zorile”.
Numele acesta, deși etimologic are semnificație pozitivă și se referă la starea de la început a căpeteniei duhurilor rele, astăzi este foarte negativ încărcat;
Diavol, pentru că I-a vorbit de rău pe Dumnezeu în fața oamenilor, dar și pe oameni în fața lui Dumnezeu;
Satana, care înseamnă potrivnic al Iui Dumnezeu;
Demon, care înseamnă nimicitor;
Beelzebul, care înseamnă „Domn al duhurilor rele”;
Belial, care înseamnă „nefolositor”, „zadarnic”, dar și „apostat”, „necuvios”, „nelegiuit”;
spită, de la lucrarea principală pe care o săvârșește, dar și
Viclean și Duhul vicleniei, de la felul în care-și făptuiește această lucrare.
Sunt numite, de pildă, centauri, struți, arici, cucuvele, vasiliști, scorpioni etc.
Sfântul Casian spune că „aceste nume de fiare sălbatice, care pentru noi sunt mai mult sau mai puțin primejdioase, n-au fost date demonilor întâmplător, ci pentru a se arăta caracterul deosebit al sălbăticiei și turbării lor, pentru a se vădi răutatea lor otrăvicioasă sau pentru a se dovedi puterea pe care o dobândesc datorită marii lor răutăți.
din cartea Demonii și lucrările lor