Cum să depăşim despărţirea de omul drag (R2-1)

32,00 RON (TVA inclus)
Costurile de livrare nu sunt incluse
Cod produs - SKU CSDD
Adauga la Favorite
Cum te putem ajuta?
Suna-ne: 0733580000 (Luni-Vineri, 09:00-18:00)
Cere detalii

SKU
CSDD
Categorii
Cărți de învățătură, Educație creștină
Editura
Sophia
Descriere scurta

Despărţirea de omul iubit este una dintre situaţiile cele mai grele din viaţa noastră. De multe ori suferinţa aceasta ne condamnă la singurătate, şi putem suferi – aşa cum arată nenumărate exemple – vreme îndelun­gată. Nu este cazul să sperăm că durerea va trece singură sau că timpul o va vindeca. Vindecarea depinde de noi.
Însănătoşirea începe prin învingerea gândurilor false. Când omul, în urma efortului con­ştient pe care l-a depus în acest sens, do­­­bân­­deşte – sau redobândeşte – viziunea lucidă asupra lucrurilor, obiectivul următor este cel de a trage învăţăminte din situaţie, pentru a evita repetarea ei în viitor. Trecând de această încercare, putem să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine, să ne maturizăm, să scăpăm de „dependenţa de dragoste” – în general, să de­­­venim oameni mult mai bine pregătiţi pentru dragoste şi pentru viaţa de familie

Taguri
moarte
Cum să depăşim despărţirea de omul drag
despartire
Întristarea sufletului
VIATA VESNICA

Descriere

Cum să depăşim despărţirea de omul drag

Întristarea după moartea celor dragi și binecuvântarea lacrimilor: sursa https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/intristarea-dupa-moartea-celor-dragi-binecuvantarea-lacrimilor

Moartea aduce întristare, pricinuită de despărțirea văzută de o persoană iubită. Adâncimea întristării depinde de puterea dragostei și de legăturile avute cu acele ființe dragi. Întristarea sufletului se arată prin plângere, prin lacrimi. Se zice că lacrimile alină sufletul, pe când întristarea fără lacrimi îl face pe om să sufere cumplit.

Sufletul este strâns legat cu trupul, iar acesta din urmă este instrumentul pentru exprimarea vizibilă a simțămintelor sufletului; de exemplu, lacrimile exprimă întristarea inimii. De aceea lacrimile, plângerile, sunt urmare a firii omenești. Firea trupească cere să plângem, pe când credința mângâie, amintind de legătura în duh ce ne leagă cu repausatul și faptul că el trăiește și este cu noi mai departe.

Empatia constă în aceea că plângerea, lacrimile unuia, produc întristare în sufletul altuia, și adeseori se aude zicându-se: „Lacrimile și întristarea ta mă mâhnesc”.

Acela ce se duce într-o lungă și depărtată călătorie roagă pe cei ce rămân să nu plângă, ci să se roage lui Dumnezeu pentru el. Repausatul este asemenea celui care pleacă într-o călătorie, cu deosebirea că despărțirea de cel repausat este poate cea mai scurtă și că fiecare oră ce urmează poate fi aceea a unei reîntâlniri fericite, după porunca Domnului de a fi gata în tot ceasul a părăsi această lume.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 364-365)

Cum să depăşim despărţirea de omul drag