Cumplite încercări, Doamne! Din Casimca Jilavei în Zarca Aiudului (R3-4)

Descriere

Cumplite încercări, Doamne! Din Casimca Jilavei în Zarca Aiudului

Autorul "face literatură" în mod deliberat, dar nu dincolo de limitele impuse de realitatea tragică a experienţelor relatate (ale sale sau ale altora, dintre care mulţi au părăsit deja această lume); strădania se îndreaptă, în mod evident, spre decantarea esenţialului, cu accent pe latura psihologică şi morală; personaje se ridică, treptat, de la cazuri la tipuri, dezvăluind o umanitate complexă, răstignită parcă pe crucea dintre rai şi iad. Sfidând judecăţile simpliste, "rezistenţa" şi "căderea" au parcă aceeaşi măreţie tragică şi denunţă laolaltă o istorie ajunsă la limitele extreme ale abjecţiei şi perversiunii.

Răzvan Codrescu

Tu, Jilava blestemată,

Pentru ce-ai fost destinată?

Pe recele tău ciment

Ținea ţara armament.

Azi sub zidurile tele

Zace floarea ţării mele.

Fort de apărare al Bucureştilor

După proclamarea Regatului în 1881 şi consolidarea, astfel, a statului român, Regele Carol I a decis elaborarea unor planuri de apărare a punctelor strategice ale ţării. Comisia condusă de generalul Gheorghe Manu a realizat un memoriu pe baza căruia suveranul a decis construirea unor fortificaţii care să protejeze Bucureştiul în cazul unei invazii a unei armate străine. Având în vedere lipsa de expertiză românească la acel moment, cel însărcinat cu elaborarea sistemului defensiv a fost generalul belgian Henri Alexis Brialmont, unul dintre cei mai apreciaţi specialişti ai epocii. Împreună cu ofiţerii Ioan Culcer şi Emanoil Boteanu, Brialmont a prezentat în 1884 planul care prevedea, printre altele, construirea a 18 forturi şi a tot atâtor baterii, care urmau să creeze un cerc de apărare în jurul capitalei. În sudul Bucureştilor, în comuna Jilava, avea să fie realizat fortul cu numărul 13, cel care avea să devină, peste ani, închisoare militară, politică şi de drept comun.

În ciuda unor rezerve manifestate de o parte a corpului ofiţeresc, precum şi a politicienilor, legate de costul şi efortul necesar pentru ridicarea acestor fortificaţii, lucrările au început în 1886, Fortul 13 Jilava fiind printre primele unde amenajările au fost demarate. În următorii ani, planurile au fost în repetate rânduri modificate, atât din raţiuni economice sau de infrastructură, cât şi din cauza transformărilor tehnologice şi a inovaţiilor din domeniul artileriei, care depăşeau capacitatea defensivă a unor forturi precum cele aflate în construcţie în jurul capitalei şi reducându-le astfel importanța strategică. Lucrările au fost finalizate în 1903, costul total al proiectului fiind de circa 111.000.000 lei.

Fortul 13 Jilava a fost finalizat în 1896 şi este unul dintre cele mai mari din reţeaua gândită de generalul Brialmont. Construcţia în formă de pentagon a fost realizată sub nivelul solului, mergând până la o adâncime de 10 metri, iar pământul rezultat în urma excavărilor a fost utilizat pentru a întări malurile de apărare şi a camufla fortificaţia. Intrarea se face coborând o pantă de acces şi trecând pe sub o poartă cu boltă, pe frontispiciul căreia este scrisă denumirea: „Fortul 13 Jilava“. Aceasta face parte din aşa numitul „front de gorge“, în interiorul căruia sunt camerele care iniţial aveau rol administrativ şi de gardă. După prima linie de construcţii, se află curtea fortului, un spaţiu ce separă intrarea de partea cea mai vastă a fortificaţiei: secţia centrală, cu cele două aripi, fiecare cu câte 17 camere cu dimensiuni de 5 x 4 metri. În mijlocul complexului defensiv este „reduitul“, o construcţie circulară având iniţial destinaţia de a găzdui corpul ofiţeresc încartiruit, precum şi de a depozita armament şi a fi o cale de acces către turelele de tragere.