Dumnezeu dragoste este Viața și învățăturile starețului Dionisie de la Colciu (16-4)
Descriere
Dumnezeu dragoste este Viața și învățăturile starețului Dionisie de la Colciu
Cine se apleacă cu interes asupra vieții și personalității părintelui Dionisie Ignat rămâne uimit de multitudinea darurilor cu care l-a binecuvântat Dumnezeu, dar și de trăsăturile care îi zugrăvesc portretul lăuntric, rar întâlnite în același om: iubitor față de semenii săi până la jertfirea de sine și aspru apărător al canoanelor și pravilelor Sfinților Părinți; un român care își afirma cu mândrie rădăcinile etnice, dar care diagnostica precis, cu durere, bolile sufletești specifice românilor; îndrăgostit de neamul românesc și, totodată, propovăduitor al iubirii nețărmurite pentru „întregul Adam,” după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: în Hristos „nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească
Gheronda Dionisie de la Colciu, chip al dragostei dumnezeiești și parte femeiască.” (Galateni 3, 28)
De la părintele Dionisie putem învăța că principiile și valorile lumii duhovnicești sunt altele, radical diferite de cele care definesc împărăția acestei lumi: în viața noastră de zi cu zi sunt la mare cinste autoafirmarea, iubirea narcisistă, graba. Pentru lumea nevăzută, dragostea, prihănirea de sine, răbdarea necazurilor și a încercărilor devin adevărate căi de acces spre veșnicie, spre lumina nezidită a lui Hristos.
Dumnezeu dragoste este Viața și învățăturile starețului Dionisie de la Colciu
Într-o seară de marți, în urmă cu 17 ani, la ceasul când soarele cel simțit apunea, a apus și un astru duhovnicesc din Grădina Maicii Domnului, unul dintre marii părinți duhovnicești români din Sfântul Munte Athos, și anume Bătrânul Dionisie Ignat.
Astfel, tot la ceas de seară, s-a săvârșit slujba parastasului la Chilia „Sfântului Mare Mucenic Gheorghie” – Colciu, locul de nevoință al Părintelui pentru aproape 67 de ani.
Părintele Dionisie a rămas în conștiința celor care l-au cunoscut ca un duhovnic iscusit, plin de har și dragoste, „înveșmântat în mantia smeritei cugetări și a dreptei socoteli”. Moștenirea sa duhovnicească dăinuiește și astăzi, prin ucenicii săi, prin cei care l-au cunoscut, dar și prin învățăturile sale în care cei însetați găsesc mult folos duhovnicesc.
„Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletul robului Tău!”
(Drd Sorin-Gabriel Pomană – Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” Sibiu)