Dumnezeu nu vrea suferinta omului

15,00 RON (TVA inclus)
Costurile de livrare nu sunt incluse

Descriere

Dumnezeu nu vrea suferinta omului

Dumnezeu nu voiește nicicum suferința și aceasta se vede limpede din faptul că nici n-a creat-o dintru început și nici n-a pus-o mai apoi în creația Sa. E străină de cele menite omului și celorlalte făpturi prin planul dumnezeiesc, așa cum se arată el de la facere și până în veșnicie.

Că tot ce e făcut de Dumnezeu este în întregime bun și nu are nici urmă de rău o rostește răspicat Cartea Facerii, unde despre fiecare lucru în parte, odată creat, se spune: „Și a văzut Dumnezeu că este bun” (Facerea 1, 4, 8, 10, 12, 18, 21); iar la sfârșit, despre toate împreună iarăși zice: „Și a privit Dumnezeu toate câte a făcut și iată, erau bune foarte” (Facerea 1, 31), întărind astfel că toate cele create de El sunt foarte bune.

(Jean-Claude Larchet, Dumnezeu nu vrea suferința omului, Editura Sophia, București, 2008, p. 13)

Jean Claude Larchet


Născut în 1949, profesorul francez Jean-Claude Larchet este doctor în Filosofie (1987) şi doctor în Teologie (1994). S-a impus în conştiinţa publică prin realizarea celor două teze de doctorat: prima, în filosofie, intitulată „Terapeutica bolilor spirituale. O introducere în tradiţia ascetică a Bisericii Ortodoxe”, şi a doua, în teologie, intitulată „Îndumnezeirea omului la Sfântul Maxim Mărturisitorul”. Jean-Claude Larchet, autor a numeroase studii de spiritualitate ortodoxă, este considerat unul dintre cei mai buni cunoscători ai teologiei Sfântului Maxim Mărturisitorul, căruia i-a consacrat nu mai puţin de zece ani de studiu, din care au rezultat trei volume de referinţă în teologia ortodoxă: „Îndumnezeirea omului la Sfântul Maxim Mărturisitorul” (1996), „Sfântul Maxim Mărturisitorul, mediator între Răsărit şi Apus” (1996) şi „Sfântul Maxim Mărturisitorul” (2003).

Dumnezeu nu vrea suferinta omului

Detalii

Categorii
Editura
Descriere scurta

Unul dintre scopurile principale ale acestei carti este de a arata ca nici teologia, nici antropologia, nici spiritualitatea crestina nu conduc în chip necesar la îndreptatirea si pretuirea suferintei, ci, dimpotriva, ofera multe motive ca ea sa fie de la bun început socotita drept rea. Se va vedea ca, potrivit unui cuvânt raspicat al Sfântului Isaac Sirul, „Dumnezeu nu voieste suferinta noastra” si n-a voit-o nicicând; ca Hristos n-a venit printre noi ca sa ne aduca suferinta, ci ca sa ne izbaveasca de ea; ca suferinta, cu neputinta de rapus în chip firesc în aceasta lume, poate fi biruita în chip duhovnicesc, prin vietuire crestina, cu harul lui Hristos. Cuvintele prin care Apostolul Pavel rusina moartea pot fi de acum întoarse catre suferinta, asa graind si strigând: „Suferinta, unde-ti este boldul tau? Suferinta, unde ti-e biruinta?”
Crestinismul în mod fundamental nu este religia suferintei, ci a fericirii. Caci fericire i-a daruit Dumnezeu omului la facere si fericire i-a harazit pentru vecie.