Descriere
Explicarea Sfintei Liturghii.
Explicarea Sfintei Liturghii - Dumnezeiasca Liturghie e partea cea mai de căpetenie a cultului creştin.
Ceea ce este capul pentru întreg corpul omenesc; Altarul pentru întregul edificiu al bisericii; rădăcina pentru corpul copacilor şi plantelor; capitala faţă de toate oraşele, comunele, satele şi ţinuturile ţării; uzina electrică pentru toate maşinăriile oraşelor pe care le pune în mişcare, şi pentru toate becurile electrice prin care luminează oraşul; soarele faţă de lună, stele şi pământ; aceea este Dumnezeiasca Liturghie unită cu Sfânta Euharistie, pentru toate divinele servicii bisericeşti.
În timpul acestei Dumnezeieşti Slujbe se aduce lui Dumnezeu, sub chipul Pâinii şi Vinului, acelaşi sacrificiu de împăcare adus la Cina cea de Taină şi pe Crucea de pe Golgota, adică însuşi Preasfântul Trup pironit pe Cruce şi Sângele vărsat de Domnul nostru Iisus Hristos drept jertfă pentru iertarea păcatelor, însă în mod nesângeros.
Pentru aceasta, ea se mai numeşte şi „Jertfa cea fără de sânge”.
Preasfântul Trup şi Sânge al Domnului Hristos, se dă întotdeauna credincioşilor creştini, spre împărtăşire, sub chipul Pâinii şi vinului, pentru a se întări cu puterea Dumnezeiască existentă într-însele spre viaţa şi fericirea veşnică.
Creştinii apostolici şi patristici, au iubit slujba Dumnezeieştii Liturghii mai mult decât însăşi viaţa lor.
Astfel prin multe catacombe au fost înmormântaţi de vii mulţime de clerici şi creştini în timpul când slujeau şi ascultau Dumnezeiasca Liturghie, prin astuparea intrărilor şi ieşirilor secrete, de către păgâni.
Unii din sfinţiţii liturghisitori au slujit Dumnezeiasca Liturghie în întunericul şi umezeala temniţelor, încărcaţi de lanţuri, formând Sfânta Masă pe propriul lor piept; iar drept pereţi ai bisericii, pe creştinii întemniţaţi care îi înconjurau.
Aşa de exemplu a slujit Sfântul Sfinţitul Mucenic Luchian (V. Sf. 15 octombrie).
Slujba Dumnezeieştii Liturghii era foarte bine cunoscută pe atunci, aproape în întregime, nu numai de oamenii mari, ci chiar şi de copii, care cu înflăcărarea lor curată imitau citirile, cântările şi Dumnezeieştile slujbe.
Astfel Sfânta Tradiţie ne istoriseşte că unii copii ai creştinilor fiind cu vitele, au închipuit o bisericuţă cu altar din crengi rupte din copaci şi înfipte în pământ, unde au slujit Sfânta Liturghie ca preoţii în biserică (Prol. 4 ian).
Numai aşa se explică minunile, cum sufletele creştinilor de atunci erau aşa de curajoase, viteze, încât alergau să moară pentru dragostea şi mărturisirea Domnului Hristos, aşa cum se duce lumea de azi, care zace în întuneric, la petreceri, jocuri, ospeţe păgâneşti, beţii şi alte blestemăţii, unde îşi ucid sufletele.
În dorinţa vie de a rechema în mijlocul creştinismului nostru iarăşi viaţa creştinească a primilor creştini, cu minunatele şi strălucitele ei progrese duhovniceşti, dăm la lumină şi această lucrare de faţă.
Milostivul Dumnezeu, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, să completeze şi să înmulţească cu Darul Său aceste cunoştinţe şi învăţături duhovniceşti, spre ridicarea celor căzuţi, spre luminarea celor din întuneric şi spre edificarea, folosul, mântuirea şi fericirea tuturor creştinilor.
„Darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu noi cu toţi, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin”.
Cel mai mic între Iereii-Monahi
NICODIM MĂNDIŢĂ
Explicarea Sfintei Liturghii.
Creştinismul aduce în lume o altă înţelegere a vieţii şi posibilitatea împlinirii umanului prin unirea cu Dumnezeu.
Acest lucru se datorează faptului că Evanghelia lui Hristos nu propune o ideologie, ci un mod de viaţă.
Astfel fiecare persoană este legată de un drum care merge către veşnicie.
Naşterea, viaţa, jertfa şi Învierea Mântuitorului Hristos precum şi Pogorârea Sfântului Duh sunt momente ale istoriei mântuirii pe care Biserica le trăieşte în modul autentic, dar şi anamnetic.
Fiecare dintre noi am primit acest dar al vieţii veşnice în botezul nostru când „ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii“ (Rom. 6, 4).
Biserica este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ iar slujbele reprezintă intrarea noastră în această Împărăţie, trăirea şi împărtăşirea concretă de viaţa cea nouă în Hristos, de dreptatea, pacea şi bucuria în Duhul Sfânt ce caracterizează Împărăţia lui Dumnezeu (Rom. 14, 17).
Viaţa Bisericii este prin excelenţă una liturgică. Credinţa bisericii este doxologică în sensul unei mărturisiri a slavei lui Dumnezeu în care se cuprinde deopotrivă posibilitatea omului de a dialoga cu Dumnezeu, dar şi şansa mântuitoare ca Dumnezeu să-l învrednicească pe om de bucuria prezenţei Sale.
Explicarea Sfintei Liturghii.
Ce este Sfânta Liturghie?
Sfânta Liturghie se deosebește de celelalte slujbe ale bisericii deoarece ea nu este doar un șir de rugăciuni care urmează o regulă prestabilită și are ca scop convorbirea cu Dumnezeu și sfințirea vieții, ci ea este prin excelență slujba desăvârșită a Bisericii în care nu doar că ne întrunim cu Domnul dar și mâncăm Trupul și Sângele Lui.
Liturghia își are originea în Cina cea de Taină pe care Domnul Hristos a luat-o cu ucenicii Săi în foișor și după care a fost prins și răstignit. Acest moment se află relatat de către toți cei patru evangheliști cu detalii.
Este foarte important ceea ce Domnul dă poruncă după săvârșirea ei: „Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea” (Luca 22:19).
Și „căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni (I Cor. 11:26).”
Vedem că Domnul Hristos dă poruncă expre ca acest lucru să se repete și după moartea Lui și tot El accentuează că mâncând acea pâine de fapt mâncăm însuși Trupul și dacă bem, bem însuși Sângele Lui.
Apostolii s-au dovedit fii ascultători, iar după învierea Domnului punctul central al întrunirilor și rugăciunilor comune era ”frângerea pâinii”.
Cartea Faptele Apostolilor din Noul Testament face nu de puține ori referiri la acest obicei nou care capătă un loc deosebit în derularea vieții de creștin.
În literatura duhovnicească Sfânta Liturghie a fost numită în multe feluri încercând să se arate importanța ei pentru noi.
Unii o numesc: ospățul credinței, sfânta jertfă, alții o numesc taina tainelor. Toate cu scopul de a ne arăta nouă măreția ei.
În cadrul Sfintei Liturghii darurile credincioșilor de pâine și vin, pe care le aduc la Sfântul Altar înaintea începerii Liturghiei, se prefac în Trupul și Sângele Domnului.
Este foarte important să subliniem că tradiția mărturisește că toți creștinii care veneau la adunarea duminicală își aduceau darul lor arătând astfel grija pentru ca în timpul slujbei să aibă cu ce se împărtăși.
Credinciosul oferă pâinea și vinul care simbolizează viața lui, ele fiind elemente exclusiv ale omului, și în schimbul lor primește viața veșnică.
Sfânta Liturghie ne sfințește trupurile și sufletele prin împărtășirea (mâncarea) Trupului și Sângelui lui Hristos.
Explicarea Sfintei Liturghii.
Editura Agapis
