Familia, altarul iubirii si al credintei - radacini, mostenire si marturisire crestina Preot Nicau Nicolae (R12-6)

Descriere

Familia este una dintre cele mai concrete școli ale Evangheliei. Sfântul Apostol Pavel așază iubirea dintre soți sub măsura iubirii lui Hristos pentru Biserică: „Bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum și Hristos a iubit Biserica și S‐a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5, 25). Măsura iubirii nu este ceea ce primesc de la celălalt, ci ceea ce sunt dispus să dăruiesc pentru binele lui. Astfel, căsnicia încetează să mai fie numai un spațiu al împlinirii personale și devine un loc al jertfei reciproce, în care fiecare este chemat să‐l ajute pe celălalt să crească în Dumnezeu.

De aceea, familia poate deveni drum spre sfințenie nu în ciuda slăbiciunilor oamenilor care o alcătuiesc, ci chiar prin ele. Căci Dumnezeu nu așază înaintea noastră oameni desăvârșiți, ci oameni reali, cu răni, cu neputințe, cu frici și cu propriile lor lupte, pentru ca, iubindu‐i, să învățăm să ne desprindem de noi înșine. În familie, omul descoperă că nu se poate mântui numai pentru sine. Bucuria celuilalt îl cheamă la recunoștință, durerea celuilalt îl cheamă la milă, căderea celuilalt îl cheamă la rugăciune, iar neputința lui îl cheamă la jertfă.

Cuvântul din Facere – „Și vor fi cei doi un trup” – nu este doar temeiul biblic al unirii dintre bărbat și femeie, ci descoperă vocația comuniunii. Omul nu este creat pentru închiderea în sine, ci pentru ieșirea către celălalt. Înainte de a fi o problemă socială sau o realitate juridică, familia este o taină a comuniunii persoanelor, o chemare de a transforma două existențe într‐o împreună‐viețuire orientată spre Dumnezeu. Căsătoria își află astfel măsura nu în satisfacerea reciprocă a dorințelor, ci în iubirea jertfelnică a lui Hristos.