Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii- vol II
Descriere
Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii- vol II. Întrucât primele patru volume din Filocalia s-au
tipărit la Sibiu în anii 1947-1948 într-un număr de exemplare restrâns şi de aceea s-au epuizat curând, mi-am
dat acordul editurii Harisma să le tipărească într-o a doua ediţie. Scrierile cuprinse în colecţia Filocalia, ajunsă până la volumul 12, au fost foarte căutate prin faptul că descriu un drum progresiv al vieţii duhovniceşti, cu recomandări din cele mai concrete. Drumul acesta este cel al curăţirii omului de patimile ce-l închid în egoismul satisfacţiilor trecătoare, închis orizontului vieţii spirituale mereu mai bogate şi veşnice. Şi el nu este un drum inventat de om ci este calea înfăţişată de viaţa lui Iisus Hristos şi în care poate înainta cel ce crede în El. Hristos însuşi este personificarea acestei «căi» sau, mai bine spus, El însuşi este «calea» şi a înainta în ea e una cu a înainta în El spre ţinta desăvârşirii la care a înălţat El umanitatea asumată prin biruirea cu răbdare a slăbiciunilor şi patimilor noastre primite de bunăvoie şi a suportării cu iubire a duşmanilor până la răstignire având ca rezultat învingerea morţii şi veşnicia ca viaţă fericită a Lui ca om şi a celor care se vor alipi Lui prin credinţă.
Programul vieţii descrise în Filocalia este un program hristologic. Este trăirea lui Hristos din puterea lui
Hristos pe care îl au trăitorii în ei prin rugăciune tot mai deasă. Este calea spre cea mai înaltă nobleţe omenească,
este singura cale care promovează unirea oamenilor între ei în Hristos, opusă dezbinărilor care aduc atâta suferinţă omenească.
Separarea operei lui Hristos de lucrarea Lui ca om - unită cu colaborarea omului - a început să fie făcută
mai târziu de scolastică prin împărţirea prea strictă în Teologia Dogmatică şi Morală. S-a spus că Dogmatica are
să reprezinte ce e Dumnezeu în Sine şi ce a făcut El pentru om, iar Morala ce are de făcut omul. S-a trecut peste faptul că ceea ce face omul nu face singur, ci face întărit de Hristos şi de Duhul Lui cel Sfânt. De aceea în sensul
teologic apusean nu există nici un fel de scrieri care să descrie, asemenea celor Filocalice, drumul omului în
Hristos sau al lui Hristos în om, de felul Filocalie. În catolicism nu se ştie de o energie necreată a lui Hristos
lucrând în om şi întărind lucrarea omului spre a-l face să înainteze tot mai mult în Hristos. Despre o astfel de viaţă
în Hristos nu se vorbeşte nici în Reformaţiune nici în grupările neoprotestante. După catolicism Hristos ne-a
mântuit, dând prin cruce satisfacţie lui Dumnezeu pentru jignirea adusă Lui de păcatele oamenilor, terminându-şi cu aceasta lucrarea mântuitoare şi retrăgându-se în cer, lăsând pe pământ un înlocuitor care să împartă oamenilor
meritele câştigate de Hristos prin satisfacţia adusă de El.
Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii- vol II