Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii- vol IV
Descriere
Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii- vol IV. Talasie a fost egumenul unei mănăstiri din pustia Libiei,cu care s'a împrietenit Sf. Maxim Mărturisitorul în drumurile sale prin Africa, după anul 626. Către el avem mai multe scrisori ale Sf. Maxim.1 Lui îi adresează Sf. Maxim pe la 631—633 şi marea sa scriere „Răspunsuri către Talasie", în care interpretează în sens ascetico-mistic o listă de 65 locuri grele din Sf. Scriptură, trimisă de acela. După părerea lui Viller şi Rahner, Talasie a alcătuit cele 400 de capete "Despre dragoste, înfrânare şi petrecerea cea după minte" pe la 650 . Tot aceştia îl socotesc pe Talasie un ucenic al Sf Maxim, deşi cel din urmă se socoteşte pe sine ucenic al lui Talasie .De fapt se observă o strânsă înrudire între sentinţele lui Talasie şi intre scrisul Sf. Maxim şi cum Sf. Maxim este mult mai adânc şi cugetarea lui mult mai închegată, nu încape îndoială că Talasie e dependent de Maxim şi nu invers. Întâlnim la Talasie aceeaş ordine a virtuţilor (IV, 61), aceeaş idee despre „înţelesurile simple" (I 54), aceeaş asemănare a raportului dintre minte si simţire cu o căsătorie [II 27], aceeaş
dialectică a plăcerii şi durerii (acrostihul la suta III), aceeaş deosebire între contemplaţia naturală ca faza a doua a urcuşului duhovnicesc şi teologia ca faza a treia (IV 62), deşi Talasie nu stărue aşa de mult asupra acestui punct ca Maxim. Un termen nou la Talasie este cel al isichiei, al liniştii. Dar deşi sunt mai simple, cele 400 de capete ale lui Talasie observă par'că o ordine mai riguroasă în înşiruirea lor, ca de pildă cele 400 de capete despre dragoste ale lui Maxim. Aproape fiecare sentinţă reia ideea din cea anterioară, urmărindu- se printr'un grup întreg de sentinţe desvoltarea aceleaşi teme.
O notă caracteristică a acestor 400 de capete este că literele iniţiale ale tuturor sentinţelor dintr'o centurie, dau o prepoziţie cu un oarecare înţeles, aşa zisul acrostih
Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii- vol IV