Jertfa si inviere (R10-8)

Descriere

Ieşi din casă cu sufletul sfâşiat şi amărât.
„Să primeze raţiunea… Aşa deci…”.
„Unii oameni în vremuri bune cred şi în vremuri rele se leapădă de credinţă”, se învârteau în ea versetele Scripturii. Aşa credeau prietena sa, Caterina, şi fiul ei: superficial, fără eforturi, la suprafaţă, făcând
socoteli şi văzându-şi interesele. Fără nicio jertfă, fără temelie.

„Dumnezeul meu, păzeşte-ne de astfel de compromisuri laşe!”, se ruga. O durea în inimă şi totodată se mânia. Nu. Iorgos nu se va întoarce. Ştia asta… O citise în intenţiile lui şi în cuvintele mamei sale. Zadarnic se străduise. Zadarnic o consolase pe fiica ei. Fiica ei… Triandafilia se cutremură. Ce nenorocire trăia fiica ei! Atât de grea era crucea care căzuse dintr-o dată pe umerii săi delicaţi! Mai întâi boala copilului, apoi trădarea bărbatului ei, părăsirea, destrămarea căsniciei lor. Trebuia s-o sprijine pe fiica ei, să-şi înăbuşe durerea sa, ca s-o ajute pe aceea să-şi poarte suferinţa.