Lupta impotriva lui satan

Descriere

Lupta impotriva lui Satan

După cum albina nu de la sine face miere, ci numai alergând depărtare de kilometri întregi, şi zburând din floare în floare până ce o adună; tot aşa şi eu, nu numai de la mine, ci alergând cu ochii trupeşti şi sufleteşti, printre florile învăţăturilor Dumnezeieştilor Scripturi, Scrierile Sfinţilor Părinţi şi a predicatorilor ortodoxiei pe care le posed în mica-mi bibliotecă, cât şi de prin lumea aceasta, în care, dintr-un loc poţi culege, însă cu luare aminte, şi din 10-20 trebuie să lepezi, şi am format acest buchet de sfătuiri călăuzitoare pentru cei ce vor să cunoască multele curse întinse de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi care cu înverşunare caută să-i împiedice de la mântuire.

Lupta impotriva lui Satan

............ .............

Aceste gânduri împovărătoare trecând pe dinaintea ochilor mei ca şi trenul fulger (expresul) pe lângă stâlpii de
telegraf, mă trudesc să aflu care-i obârşia tuturor tulburărilor şi a indiferentismului religios care zdrobesc sub povara lor pe bietul muritor.

Deschid cărţile, ce brumă mi-am agonisit în mica-mi bibliotecă, răsfoiesc ziarele noi şi vechi, să văd în ele ce se mai spune.

Privirile mi se opresc asupra următoarelor cuvinte: „Mai e vreme“. Citesc mai departe. Iată ce am găsit acolo aşternut pe hârtie:

„Într-o Sâmbătă un preot sta şi se gândea: Cum aş putea eu să câştig sufletele oamenilor pentru Hristos? Cum aş putea să fac pe cei nepăsători şi răi să se cutremure şi astfel să scape de urgia ce va să fie?

Stăpânit de gândul acesta, fie în vis, fie treaz, a avut următoarea vedenie:

Se făcea ca şi cum s-ar fi aflat într-o adunare de duhuri necurate (draci) care se sfătuiau cu ce mijloace ar putea
să piardă mai uşor pe oameni.

Lupta impotriva lui Satan

Când unul, când altul din duhurile necurate îşi arăta planurile lui, în timp ce unul mai mare peste toţi dădu răspunsul cuvenit.

„Eu am să mă duc să le spun că nu există Dumnezeu – zise cel dintâi.
– „N-o să faci mare ispravă cu asta – răspunse cel mai mare – puţini te vor crede. Doar pământul, cerul, marea, le stă tuturor înainte ca o carte deschisă, în care fiecare poate să citească numele lui Dumnezeu“.
– „Eu vreau să le scot din cap ideea unei judecăţi viitoare“ – zise altul.
– „Nici calea asta nu e tocmai potrivită“ – zise iarăşi cel mai mare.

Lupta impotriva lui Satan

Fiecare om are o conştiinţă şi glasul ei nu se poate întotdeauna înăbuşi.

Una îi spui tu, că nu există o judecată viitoare şi alta simte el în sufletul lui, că trebuie să vină odată vremea, când va da socoteală de toate“.

Un al treilea se ridică şi zise: – „Eu aş vrea să le spun că le este de ajuns să-şi pună în minte să fie oameni cumsecade, că n-au nevoie de nici o credinţă“.

– „Nici asta nu o vor crede uşor, răspunse cel mai mare.

Mai întâi mulţi vor putea să-ţi răspundă că a fi om cumsecade nu este decât urmarea unei convingeri, unei credinţe lăuntrice; şi apoi fiecare, mai curând sau mai târziu, vede că numai faptele lui nu-i pot aduce mulţumirea pe care i-o aduce credinţa“.

– „Eu ştiu altceva mai nimerit, zise un al patrulea, eu aş vrea să le spun că există Dumnezeu, există judecată, există rai şi iad; alegeţi mijloacele ce vi le pune la îndemână Hristos de a scăpa de iad şi a dobândi raiul, credeţi tot adevărul creştin, dar… (le veţi şopti la ureche)… mai e vreme de pregătire pentru aşa ceva, la bătrâneţe; căci ştiu eu prea bine, că o viaţă păcătoasă la tinereţe anevoie se schimbă într-o viaţă de pocăinţă la bătrâneţe şi că pe cei mai mulţi îi apucă sfârşitul nepregătiţi“.

Lupta impotriva lui Satan

– „Ai dreptate, răspunse tartorul. Tu o să izbuteşti în felul arătat de tine, nenumărate suflete o să duci la pierzare…

În prolog se găseşte scris, că: „Sfinţii Epifanie şi Andrei pe când stăteau de vorbă şi-şi spuneau unul altuia povestiri de întărire duhovnicească din istoria sfântă, iată a venit diavolul la dânşii şi îi pune laţ lui Epifanie pe care singur Andrei îl ştia.

Diavolul văzând că nu poate să izbutească a-l încurca pe Epifanie, căci acesta iubea mult pe Andrei, spuma de mânie.

Sfântul Andrei văzând pe diavolul zdrobindu-se de ciudă că nu poate să câştige nimic şi totuşi nu vrea să fugă, a zis către dânsul cu mânie: „Du-te de aici, necuratule vrăjmaş“.

Necuratul duh îi răspunde: „Om ca tine, netrebnic şi lenevos, nu este în tot Ţarigradul“.

Aceste cuvinte le întrebuinţează şi slugile lui pentru a opri pe credincioşi de a se mai duce pe la schituri şi mănăstiri, unde-şi găsesc alinarea sufletelor lor zbuciumate de tulburările mării înfuriate ale vieţii acesteia.

„Andrei, dacă voieşti să-ţi spun ţie mai adevărat, ascultă – îi zise diavolul – că vor veni vremuri (2 Tim. 3, 1-9) când va pieri a mea meşteşugire pentru că atunci, oamenii vor fi mai răi decât mine, încât şi copiii cei mici vor fi cu vicleşugul mai mari decât cei bătrâni.

Atunci eu voi începe a mă odihni şi a nu învăţa pe fiii omeneşti la nimic, căci singuri ei vor începe a face toată voia
mea“.

Atunci Andrei a zis către diavol: „Cum ştii tu, căci demonii nu pot şti nimic“.

Duhul necurat i-a răspuns: „Tatăl nostru satana a cunoscut. El şezând în iad vrăjeşte (de toate cele viitoare) şi de
acolo ne spune nouă toate, căci neamul nostru nu ştie nimic“.

Zis-a Andrei lui: „De care păcate se veseleşte neamul vostru mai mult?“

Ucigaşul duh necurat îi răspunde: „De slujirea idolilor, prefacerile, răutatea aproapelui, adică atunci când unul începe a urî pe altul fără cauză binecuvântată şi de păcatul Sodomei, de beţie şi de iubirea de argint, de acestea mai mult ne veselim.
Zis-a lui Andrei: „Dar când se leapădă cineva de lucrurile voastre pe care le-ar fi făcut mai înainte, cum îl suferiţi?“

Diavolul i-a răspuns: „Mai bine decât mine ştii tu, cât de cumplit mă zdrobesc, însă noi ne nădăjduim a-l întoarce pe el la noi şi îl suferim, mângâiere luând din trecut, că mulţi lepădându-se de noi, şi la Dumnezeu venind, apoi iarăşi la noi s-au întors şi s-au făcut mai pe urmă iarăşi ai noştri, făcând voile stăpânului nostru.

Iată de ce strigă Dumnezeiescul Apostol că: „celui ce i se pare că stă, să ia aminte să nu cadă“ (1 Cor. 10, 12).

Lupta impotriva lui Satan
Protos. Nicodim Măndiţă