Ne vorbeste Parintele Daniel de la Rarau vol. 2 (R12-8)

Descriere

Copiii
Naşterea de co pii
(Î): Care este cea mai mare datorie a celor doi soţi
care se unesc prin Sfânta Taină a cununiei?
(R): Sfânta şi dumnezeiasca Scriptură, precum şi Sfinţii
Părinţi, arată pe copii ca fiind un dar al lui Dumnezeu
(Facerea 20, 17-18; 25, 21; 29, 33; 30, 6, 33, 5; 48, 8-9; Luca
1, 7). Iar naşterea de copii este o binecuvântare şi rânduială
dumnezeiască dată de Dumnezeu omului încă din
Rai, prin porunca: creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul
şi-l supuneţi… (Facerea 1, 28). Prin naşterea de copii se
înnoieşte neamul omenesc şi se menţine viaţa pe pământ.
Aşadar, naşterea de copii este cea mai mare datorie a celor
doi soţi care se unesc prin Sfânta Taină a Cununiei. Naşterea
de copii formează cea mai mare bucurie şi adevărata
temelie a familiei; ea consolidează şi desăvârşeşte căsnicia
şi este izvor de sănătate. Pentru aceea Dumnezeu binecuvântează
pe primul om, Adam, şi îi face femeie, pe Eva,
ca să nască copii.
După izgonirea lui Adam şi a Evei din Rai, naşterea
de copii devine, pe lângă binecuvântare, şi canon de
ispăşire a păcatelor părinţilor. Naşterea de copii ajută
mult la mântuirea părinţilor, cum spune Sfântul Apostol
Pavel, că femeia se va mântui prin naştere de fii (I Timotei 2,
15). În Vechiul Testament, cei ce nu aveau copii erau socotiţi
lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu. De aceea se rugau
ziua şi noaptea să le dăruiască Dumnezeu copii. La fel glăsuiesc
toţi Sfinţii Părinţi. Ei se rugau pentru cei ce nu aveau
copii sau nu puteau naşte, să le dea Dumnezeu copii buni
şi sănătoşi, iar pe cei bolnavi să-i vindece. Pe cei care nu voiau să aibă copii îi sfătuiau, că mai bine să nu se căsătorească
sau să trăiască în înfrânare (curăţenie), cu învoirea
ambilor soţi, decât să-şi ucidă copiii.
(Î): Ce se întâmplă cu cei care se căsătoresc doar
să-şi împlinească poftele trupeşti?
(R): Mântuitorul nostru Iisus Hristos aseamănă pe cei
ce se căsătoresc numai pentru păcat, sau de ochii lumii,
sau pentru avere, cu smochinul blestemat care nu voia să
aducă nicio roadă pe pământ. Pentru că naşterea de copii
nu este numai o datorie socială, firească, ci este mai întâi
o poruncă dumnezeiască, care contribuie foarte mult la
mântuirea părinţilor. Soţii care nu vor să nască copii, care
avortează sau practică păcatul pazei, sunt certaţi de Dumnezeu
cu boli de tot felul, cu necazuri în viaţă, cu grea mustrare
de conştiinţă, iar dincolo, cu osândă veşnică.
(Î): Dar părinţii care idolatrizează copiii?
(R): Sfântul Paisie Aghioritul spune despre aceştia:
„Astăzi este un privilegiu ca cineva să aibă copii. Când copiii
cresc, atunci societatea îi răpeşte. Părinţii îşi idolatrizează
copiii. Îşi petrec toată viaţa în jurul lor şi se identifică cu
aceştia. Aceasta este o greşeală. Bărbatul se însoţeşte cu
femeia care îi este ajutor, pentru ca amândoi să reuşească
desăvârşirea lor. Copiii sunt darurile lui Dumnezeu şi, de
multe ori, odată cu copiii, se naşte şi angoasa şi mintea se
depărtează de la Dumnezeu. Însăşi firea va conduce familia
pentru a nu avea mulţi copii. Vor fi extenuaţi şi nu vor
mai putea naşte mulţi copii. Când Dumnezeu le dăruieşte
copii, părinţii trebuie să-L slăvească pe Dumnezeu. Dacă
Dumnezeu nu dăruieşte copii, trebuie să se liniştească, să
nu se tulbure din cauza aceasta“.