Pachet promotional Cele zece porunci explicate (R12-9)

Pachet promotional Cele zece porunci explicate

Decalogul (Pachet promotional Cele zece porunci explicate) are o valoare absolută şi veşnică, fiind temelia întregii învăţături morale.
Valoarea lui absolută se explică prin concordanţa sa deplină cu dispoziţiile legii morale naturale, a cărei consecinţă este. De aceea, se spune despre Decalog că este „glasul ordinii morale celei veşnice a lui Dumnezeu».
După expresia unui teolog, „Decalogul accentuează unitatea şi spiritualitatea lui Dumnezeu şi pune cinstirea lui Dumnezeu în fruntea tuturor datoriilor morale, chiar şi sfinţenia gândului, şi reglementează raportul dintre oameni, rămânând neatacabil până azi».
Decalogul (Ieş. 20, 2-17) este pecetluirea dumnezeiască a îndreptarului sădit dintru început de Creator în firea noastră, ca să ne călăuzească pe căile vieţii.
Înainte de a fi scrise pe table de piatră, aceste porunci au fost întipărite de Dumnezeu în cugetul şi inima protopărinţilor noştri. Dar după căderea lor în păcat, a fost nevoie ca aceste porunci să fie din nou amintite în fulgere şi tunete, în sunete de trâmbiţă (Ieş. 19, 16), să fie săpate în piatră şi aşezate de Moise în Chivotul Legii, din altarul Cortului Sfânt.
Cu toate că Decalogul este temelia moralităţii, aşa precum rezultă din însăşi fiinţa religiei mozaice, totuşi el a devenit baza adevăratei morale numai atunci când a fost completat cu idei mult mai înalte şi mai valoroase în sensul şi în spiritul profeţilor, dar mai ales în spiritul învăţăturii evanghelice (cf. Mt. 5, 20-48).
De aceea în explicarea Decalogului va trebui să ţinem seama şi de aceste consideraţii.
....... ........

Cercetând şi aprofundând asupra importanţei învăţăturilor ce ne îndrumă să cunoaştem cât de vătămătoare sunt păcatele care ne seduc şi robesc şi cât de necesare sunt virtuţile care ne luminează şi înnobilează viaţa, la un moment dat ne-a atras atenţia întrebările celor Zece Porunci. În acest timp s-a născut ideea unei lucrări de sine stătătoare care să cuprindă toate învăţăturile adunate şi pregătite de autor în cele trei volume ale Oglinzii Duhovniceşti şi îmbogăţirea tematicii fiecărei Porunci cu învăţături potrivite, culese şi din celelalte scrieri ale Părintelui Nicodim, cât şi din alte scrieri duhovniceşti ale Sfinţilor Părinţi sau ale unor erudiţi teologi, folosind, de la caz la caz, ca sursă chiar şi internetul, cu specificarea adresei de unde a fost cules textul respectiv.

După ce au fost pregătite câteva volume, le-am prezentat Preasfinţitului Părinte Galaction pentru verificare din punct de vedere teologic ortodox, cu rugămintea de a fi tăiat fără milă orice lucru neclar, mergând până la anularea a tot ce s-a lucrat. Preasfinţia Sa a tratat lucrurile cu competenţă şi obiectivitate, în ce priveşte conţinutul, şi pe deasupra a consemnat în corectură greşelile strecurate la culegerea textelor, pentru care îi mulţumim cu recunoştinţă.

Datorită faptului că autorul întrebărilor din cuprinsul celor Zece Porunci, cât şi a învăţăturilor explicative, adunate şi din celelalte scrieri ale sale, este Părintele Nicodim Măndiţă, am găsit de cuviinţă ca să-l trecem ca autor pe Sfinţia sa, în semn de preţuire şi iubire fiască. Pentru aceasta cerem iertare de la cititori şi îi rugăm să nu considere că ne ascundem în spatele Părintelui, ca şi cum ne ferim să fim cunoscuţi, având ceva de dosit. Tocmai din acest motiv, pentru a nu fi înţeleşi greşit, am recurs la această lungă şi poate obositoare „introducere“.

Noi considerăm că orice creştin, orice rang ar deţine, dacă doreşte cu sinceritate să ofere Mântuitorului Hristos, un dram de iubire şi recunoştinţă, pentru jertfa Sa cea Sfântă, nu va mai căuta niciodată să afle cât şi ce i se cuvine să primească pentru ceea ce a făcut.

Editura

Scurte, limpezi şi larg cuprinzătoare, cele zece porunci alcătuiesc un îndreptar de căpetenie al vieţii morale creştine, fără care nu-i cu putinţă nici un fel de virtute şi vrednicie.
Ele stau la temelia vieţii morale a fiecărui creştin. Fără păzirea lor nu putem păşi spre ceva mai înalt.
Căci, pe lângă îndatorirea de a nu face rău, avem şi pe aceea de a face bine.
Cele zece porunci sunt o frână şi o stavilă în calea iubirii nemăsurate de sine, a silniciei şi a răutăţii.
Descoperite de Dumnezeu lui Moise acum 3500 de ani ele nu şi-au pierdut deloc însemnătatea. Ele sunt şi azi cel mai de seamă îndreptar de viaţă, recunoscute de credincioşi ca o veche şi preţioasă comoară de învăţături morale.
Mântuitorul are cea mai mare preţuire pentru Decalog, din care nu schimbă nimic, ci numai îl întregeşte, îl întăreşte şi împlineşte (Mt. 5, 17).
Preţuirea Decalogului din partea Mântuitorului se arată prin cuvintele Sale: „Oricine va învăţa şi pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor“ (Mt. 5, 19).
De asemenea, tânărului bogat îi spune: „Dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile“ (Mt. 19, 17).

Întrebat care anume, Mântuitorul înşiră o parte din poruncile Decalogului, la care adaugă: „Să iubeşti pe aproapele ca pe tine însuţi“ (Mt. 19, 19).
În Predica de pe munte, Mântuitorul a întregit poruncile Decalogului, osândind orice jurământ zadarnic, oprind mânia şi jignirea faţă de semenii noştri, îndemnând să facem bine chiar duşmanilor noştri şi în sfârşit, osândind păcatul chiar cu vorba şi orice dorinţă vinovată (Mt. 5, 5).
Cu alt prilej, şi anume când a fost întrebat care poruncă din lege e mai mare, Mântuitorul le-a cuprins pe toate în porunca iubirii lui Dumnezeu şi aproapelui, zicând: „Aceste două porunci cuprind toată legea şi proorocii“ (Mt. 12, 35-40).

Sfânta noastră Biserică preţuieşte Decalogul ca începutul şi temelia vieţii creştine, aşezându-l în fruntea tuturor celorlalte porunci şi îndatoriri ale credincioşilor ei (Teologia Morală Ortodoxă, Vol. 1, pg. 127-135, EIBM BOR Bucureşti 1979).