30%

Pachet promotional Cele zece porunci explicate (R12-9)

133,00 RON (TVA inclus) 190,00 RON
Costurile de livrare nu sunt incluse
Cod produs - SKU PAC35

SKU
PAC35
Editura
Autor
Protosinghel Nicodim Măndiță
Editura
Agapis
Format
A5
Pagini
224 pagini
Tip coperta
Brosata
Descriere scurta

Pachet promotional Cele zece porunci explicate

Decalogul (Pachet promotional Cele zece porunci explicate) are o valoare absolută şi veşnică, fiind temelia întregii învăţături morale.
Valoarea lui absolută se explică prin concordanţa sa deplină cu dispoziţiile legii morale naturale, a cărei consecinţă este. De aceea, se spune despre Decalog că este „glasul ordinii morale celei veşnice a lui Dumnezeu».
După expresia unui teolog, „Decalogul accentuează unitatea şi spiritualitatea lui Dumnezeu şi pune cinstirea lui Dumnezeu în fruntea tuturor datoriilor morale, chiar şi sfinţenia gândului, şi reglementează raportul dintre oameni, rămânând neatacabil până azi».
Decalogul (Ieş. 20, 2-17) este pecetluirea dumnezeiască a îndreptarului sădit dintru început de Creator în firea noastră, ca să ne călăuzească pe căile vieţii.
Înainte de a fi scrise pe table de piatră, aceste porunci au fost întipărite de Dumnezeu în cugetul şi inima protopărinţilor noştri. Dar după căderea lor în păcat, a fost nevoie ca aceste porunci să fie din nou amintite în fulgere şi tunete, în sunete de trâmbiţă (Ieş. 19, 16), să fie săpate în piatră şi aşezate de Moise în Chivotul Legii, din altarul Cortului Sfânt.
Cu toate că Decalogul este temelia moralităţii, aşa precum rezultă din însăşi fiinţa religiei mozaice, totuşi el a devenit baza adevăratei morale numai atunci când a fost completat cu idei mult mai înalte şi mai valoroase în sensul şi în spiritul profeţilor, dar mai ales în spiritul învăţăturii evanghelice (cf. Mt. 5, 20-48).
De aceea în explicarea Decalogului va trebui să ţinem seama şi de aceste consideraţii.
....... ........

Cercetând şi aprofundând asupra importanţei învăţăturilor ce ne îndrumă să cunoaştem cât de vătămătoare sunt păcatele care ne seduc şi robesc şi cât de necesare sunt virtuţile care ne luminează şi înnobilează viaţa, la un moment dat ne-a atras atenţia întrebările celor Zece Porunci. În acest timp s-a născut ideea unei lucrări de sine stătătoare care să cuprindă toate învăţăturile adunate şi pregătite de autor în cele trei volume ale Oglinzii Duhovniceşti şi îmbogăţirea tematicii fiecărei Porunci cu învăţături potrivite, culese şi din celelalte scrieri ale Părintelui Nicodim, cât şi din alte scrieri duhovniceşti ale Sfinţilor Părinţi sau ale unor erudiţi teologi, folosind, de la caz la caz, ca sursă chiar şi internetul, cu specificarea adresei de unde a fost cules textul respectiv.

După ce au fost pregătite câteva volume, le-am prezentat Preasfinţitului Părinte Galaction pentru verificare din punct de vedere teologic ortodox, cu rugămintea de a fi tăiat fără milă orice lucru neclar, mergând până la anularea a tot ce s-a lucrat. Preasfinţia Sa a tratat lucrurile cu competenţă şi obiectivitate, în ce priveşte conţinutul, şi pe deasupra a consemnat în corectură greşelile strecurate la culegerea textelor, pentru care îi mulţumim cu recunoştinţă.

Datorită faptului că autorul întrebărilor din cuprinsul celor Zece Porunci, cât şi a învăţăturilor explicative, adunate şi din celelalte scrieri ale sale, este Părintele Nicodim Măndiţă, am găsit de cuviinţă ca să-l trecem ca autor pe Sfinţia sa, în semn de preţuire şi iubire fiască. Pentru aceasta cerem iertare de la cititori şi îi rugăm să nu considere că ne ascundem în spatele Părintelui, ca şi cum ne ferim să fim cunoscuţi, având ceva de dosit. Tocmai din acest motiv, pentru a nu fi înţeleşi greşit, am recurs la această lungă şi poate obositoare „introducere“.

Noi considerăm că orice creştin, orice rang ar deţine, dacă doreşte cu sinceritate să ofere Mântuitorului Hristos, un dram de iubire şi recunoştinţă, pentru jertfa Sa cea Sfântă, nu va mai căuta niciodată să afle cât şi ce i se cuvine să primească pentru ceea ce a făcut.

Editura

Scurte, limpezi şi larg cuprinzătoare, cele zece porunci alcătuiesc un îndreptar de căpetenie al vieţii morale creştine, fără care nu-i cu putinţă nici un fel de virtute şi vrednicie.
Ele stau la temelia vieţii morale a fiecărui creştin. Fără păzirea lor nu putem păşi spre ceva mai înalt.
Căci, pe lângă îndatorirea de a nu face rău, avem şi pe aceea de a face bine.
Cele zece porunci sunt o frână şi o stavilă în calea iubirii nemăsurate de sine, a silniciei şi a răutăţii.
Descoperite de Dumnezeu lui Moise acum 3500 de ani ele nu şi-au pierdut deloc însemnătatea. Ele sunt şi azi cel mai de seamă îndreptar de viaţă, recunoscute de credincioşi ca o veche şi preţioasă comoară de învăţături morale.
Mântuitorul are cea mai mare preţuire pentru Decalog, din care nu schimbă nimic, ci numai îl întregeşte, îl întăreşte şi împlineşte (Mt. 5, 17).
Preţuirea Decalogului din partea Mântuitorului se arată prin cuvintele Sale: „Oricine va învăţa şi pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor“ (Mt. 5, 19).
De asemenea, tânărului bogat îi spune: „Dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile“ (Mt. 19, 17).

Întrebat care anume, Mântuitorul înşiră o parte din poruncile Decalogului, la care adaugă: „Să iubeşti pe aproapele ca pe tine însuţi“ (Mt. 19, 19).
În Predica de pe munte, Mântuitorul a întregit poruncile Decalogului, osândind orice jurământ zadarnic, oprind mânia şi jignirea faţă de semenii noştri, îndemnând să facem bine chiar duşmanilor noştri şi în sfârşit, osândind păcatul chiar cu vorba şi orice dorinţă vinovată (Mt. 5, 5).
Cu alt prilej, şi anume când a fost întrebat care poruncă din lege e mai mare, Mântuitorul le-a cuprins pe toate în porunca iubirii lui Dumnezeu şi aproapelui, zicând: „Aceste două porunci cuprind toată legea şi proorocii“ (Mt. 12, 35-40).

Sfânta noastră Biserică preţuieşte Decalogul ca începutul şi temelia vieţii creştine, aşezându-l în fruntea tuturor celorlalte porunci şi îndatoriri ale credincioşilor ei (Teologia Morală Ortodoxă, Vol. 1, pg. 127-135, EIBM BOR Bucureşti 1979).

Descriere

Pachet promoțional Cele zece porunci explicate pe intelesul tuturor

Cele zece porunci explicate pe înțelesul tuturor Porunca I Click aici pentru a vizualiza cartea!
Cele zece porunci explicate pe înțelesul tuturor Porunca II Click aici pentru a vizualiza cartea!
Cele zece porunci explicate pe înțelesul tuturor Porunca III Click aici pentru a vizualiza cartea!
Cele zece porunci explicate pe înțelesul tuturor Porunca IV Click aici pentru a vizualiza cartea!

Cele zece porunci explicate pe înțelesul tuturor Porunca V Click aici pentru a vizualiza cartea!
Cele zece porunci explicate pe înțelesul tuturor Porunca VI Click aici pentru a vizualiza cartea!
Cele zece porunci explicate pe înțelesul tuturor Porunca VII Click aici pentru a vizualiza cartea!
Cele zece porunci explicate pe înțelesul tuturor Porunca VIII Click aici pentru a vizualiza cartea!
Cele zece porunci explicate pe înțelesul tuturor Porunca IX Click aici pentru a vizualiza cartea!
Cele zece porunci explicate pe înțelesul tuturor Porunca X Click aici pentru a vizualiza cartea!

Sfântul Apostol Pavel scriind romanilor le spune că „până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege“ (V, 13), iar „Legea a intrat şi ea ca să se înmulţească greşeala; iar unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul“ (V, 20).

Păstrând cadrele teologhisirii pauline putem afirma că prezenţa Decalogului în istoria poporului ales reprezintă o veritabilă orânduire în cadrul unor limite precis trasate. Scriptura Vechiului Testament cunoaşte rânduieli care să asigure o unitate şi o conştiinţă de popor ales, dar cele Zece porunci se dovedesc a nu fi supuse istoriei şi contextului de aplicare.

Decalogul asigură astfel conştiinţa unităţii de neam, a apartenenţei la o structură etnică bine definită, fundamentând valoarea socialului în drumul desăvârşirii. Omul, în dimensiunea pământească a existenţei sale, se raportează la Dumnezeu şi la aproapele său. Prezenţa celor Zece porunci arată fiecăruia că este posibilă căderea, dar în această cădere este posibilă îndreptarea. În acest context apare în mod clar definit faptul că Dumnezeu este Persoană care se descoperă în prezenţa unor legi a căror respectare face posibilă buna convieţuire socială, dar în cadrele unui monoteism absolut: „Hotărârile şi legile care vă învăţ Eu astăzi să le păziţi, ca să fiţi vii“ (Deuteronom IV, 1). De fapt monoteismul este sursa relaţiei cu Dumnezeu şi nu cu orice dumnezeu: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-am scos din pământul Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine“ (Deuteronom V, 6-7).

Ca şi urmaşi ai Noului Legământ, creştinii înţeleg Decalogul aşa cum a fost prezentat de Mântuitorul Hristos în diverse contexte ale activităţii Sale. În discuţia cu tânărul bogat, Mântuitorul asigură viaţa veşnică de raportarea la şi de respectarea celor zece porunci: „Bunule învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Matei XIX, 16-19). Noutatea interpretării Decalogului vine din raportarea la „iubirea aproapelui“ precum propriul sine. S-ar putea crede că centrul de greutate nu mai este Dumnezeu ci omul. Putem crede lucrul acesta pentru că Dumnezeu S-a făcut om. Astfel singura lege de viaţă este iubirea.

Unitatea, chiar şi cea lăuntrică nu poate fi posibilă fără raportarea la o formă de legiuire. A şti poate fi folositor într-o ecuaţie a discursului despre veşnicie; poate fi în schimb şi o povară în a da un răspuns care să facă posibilă şederea de-a dreapta lui Dumnezeu.

De aceea şi Moise a subliniat: „ascultă, Israele, poruncile şi legile pe care le voi rosti Eu astăzi în auzul urechilor voastre: învăţaţi-le şi siliţi-vă să le pliniţi“ (Deuteronom V, 1).

Prezentarea de faţa a Decalogului poate fi asimilată unui adevărat catehism scris de teologi de marcă şi de părinţi duhovniceşti care fac posibilă prima parte a cuvintelor lui Moise: „învăţaţi-le …“ ca parte a împlinirii. Nu poţi împlini ceva ce nu ştii sau nu ai făcut posibilă cunoştinţa. De aceea, aprofundarea semnificaţiilor celor zece porunci ne oferă o mai bună cunoaştere a lor, spre împlinirea lor şi spre a avea viaţa veşnică.

Binecuvântăm apariţia acestor volume şi nădăjduim ca silinţa împlinirii poruncilor să fie cu însutit rod duhovnicesc.

† GALACTION

Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Inima creştinilor buni tinde să devină zilnic o cât mai luminată Biserică a lui Dumnezeu Celui viu; iar inima creştinilor uşuratici, devine atelierul satanei, casă mamonei, dimpreună şi a feluritelor deşertăciuni şi strâmbătăţi ale ei. Dumnezeu Creatorul, mult Milostivul purtător de grijă al mântuirii noastre, vrând să ne curăţească de zgura, rugina şi netrebniciile tuturor deşertăciunilor care pustiesc inimile creştinilor de zestrea bogăţiilor Divine, ne hotărăşte să ne părăsim de orice strâmbături ale gândului, cuvântului şi activităţii noastre zilnice, zicând hotărâtor prin porunca a IX-a: “Să nu mărturiseşti strâmb asupra aproapelui tău, mărturie nedreaptă” (Ieş. 20, 16). Această poruncă opreşte minciuna, care înseamnă tăinuirea cu ştiinţă şi voie a adevărului, pentru a înşela, rătăci şi păgubi pe altul. Minciuna se săvârşeşte cu vorba, cu scrisul, cu fapta sau şi numai cu anumite semne sau cu tăcerea. De pildă, cineva ştie că ceea ce se spune despre altul nu este adevărat şi totuşi nu arată adevărul, ci tace, zâmbeşte, sau face un semn de întărire a celor spuse.