Povesti religioase. Povestea icoanei mele - de Danion Vasile (R6-4) BROSATA

Descriere

Povești religioase. Povestea icoanei mele - de Danion Vasile

O carte despre lucrarea lui Dumnezeu și ajutorul sfinților în viețile noastre.

Volumul conține, într-o ediție frumos ilustrată de Rodica Vieru, șase dintre poveștile scrise de Danion Vasile: Arătarea minunată, Hoțul de vieți, Cei trei frați, În satul Marelui Tigru, Doctorul doctorilor și Povestea icoanei mele.

Este o carte recomandată pentru a fi făcută cadou de sărbători, în familie, în parohii și în școli.

 
„Am încercat ca prin poveștile mele să încerc să ofer copiilor cateheze scrise pe înțelesul lor. Părintele Justin Pârvu, în timp ce citea din textul de la Doctorul doctorilor, mi-a spus: «Asta parcă ar fi povestea vieții mele.» M-a bucurat, pe de o parte entuziasmul lui, dar și faptul că prin aceasta adeverea faptul că astfel de povești pot să îi ajute cu adevărat pe copiii zilelor noastre, asaltați de ispite și curse de tot  felul.

De exemplu, Hoțul de vieți este o poveste care arată cum dependența de televizor fură o parte din copilăria copiilor noștri. Mai ales că mulți părinți nu sunt conștienți de gravitatea acestei probleme. Și am considerat că e important ca mesajul recuperării timpului să fie prezentat și printr-o carte. De ani de zile, nu puțini părinți mi-au confirmat faptul că mesajul a ajuns la mulți copii și l-au înțeles cum trebuie...” - Danion Vasile

Fragment din carte

”Băiatul nu ştia ce să spună. I-a întrebat şi pe frații lui, dar nici ei nu îl văzuseră pe episcop. Nicolae îl văzuse foarte bine, pentru că stătuse la strană, vrând să învețe cântările bisericești. Împreună cu Ioana s-a dus la părintele Mihail și l-a întrebat:

 - Părinte, cum îl cheamă pe episcopul care a slujit azi cu dumneavoastră?

 - Dar am slujit singur, ca de obicei, a răspuns părintele, nedumerit. Ce întrebare e asta?

 - Mă iertaţi, nu știu, cred că sunt obosit, a zis Nicolae.

  Când a ajuns acasă, s-a mirat și mai tare văzând chipul din icoana Sfântului Nicolae pe care o avea în camera lui. În această icoană, Sfântul Nicolae semăna cu episcopul care slujise la biserică și mai bine decât în icoana de pe catapeteasmă. Apoi a căutat cartea cu Viața Sfântului Nicolae, pe care o primise de mult timp, dar nu o citise. Îşi aducea totuşi aminte că la sfârşitul cărții erau mai multe icoane cu el. Da, chipul sfântului din icoane semăna perfect cu cel al episcopului pe care îl văzuse.

  După ce a mâncat masa de prânz, Nicolae s-a întors la bise-rică. Exact când a intrat, l-a văzut pe episcop intrând în altar.

  Nicolae l-a întrebat pe bărbatul care stătea la pangar.

  - Nu vă supărați, episcopul acesta cum se numește?

  - Ce episcop?

  - Cel care a intrat acum în altar.

  - În altar? Dar în altar nu e decât părintele nostru, părintele Mihail.

  - Ba da, ba da, spuse Nicolae, alergånd spre altar.”