Povestiri de Crăciun din clasicii ruși

Crăciunul este o Teofanie, adică o arătare a lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel scrie în prima epistolă către Timotei că: Dumnezeu S-a arătat în trup (3, 16). Și cum s-a arătat Dumnezeu în trup, dacă nu născându-Se ca om? Căci a fost om ca și noi, din carne și sânge, precum este scris: de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a împărtăşit de acestea (Evr. 2, 14).
Crăciunul.
Crăciunul este ziua în care Sfânta Biserică Ortodoxă sărbătorește nașterea în trup a Fiului lui Dumnezeu de către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în peștera din Betleem în timpul cezarului Augustus. Istoria noastră bisericească începe din acel moment. Arătarea lui Dumnezeu în trup, această naștere a lui Dumnezeu ca om, este un eveniment de o importanță covârșitoare pentru că (în afară de Buna Vestire) marchează începutul lucrării mântuitoare și totodată evenimentele care l-au dus pe om la răscumpărarea din păcat și posibilitatea de a învia și de a se îndumnezei după har. Firește, dacă taina întrupării nu s-ar fi petrecut nu ar fi existat nici Pătimirile mântuitoare urmate mai apoi de Înviere, prin care întreaga natură umană a fost înviată din moarte și din căderea păcatului.
Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David (Lc. 2, 11).

De Michael Mavroforakis and Agapios Matsagouras

Compa­siunea şi umorul luminos, idealurile creştine şi realitatea brutală a grijilor lumeşti, raza caldă a bunătăţii eroice, melancolia vremelniciei celor pământeşti îşi găsesc reflecţia în aceste minunate texte din fondul clasic al literaturii ruse şi universale.