Problemele familiei contemporane

10,00 RON (TVA inclus)
Costurile de livrare nu sunt incluse

Descriere

Problemele familiei contemporane

Încă de la crearea sa, omul a fost rânduit să trăiască în comuniune pentru că "nu este bine să fie singur", aşa că i-a fost dat un "ajutor potrivit", adică pe femeie, cu care să crească, să se înmulţească şi să stăpânească cele ce i-au fost dăruite. Pentru acestea, Dumnezeu a întemeiat Taina căsătoriei, prin care bărbatul "lasă pe tatăl şi pe mama sa" şi devine un trup cu soţia pentru a creşte duhovniceşte împreună cu ea în interiorul familiei. Mai mult decât atât, însuşi Mântuitorul binecuvintează această Taină la nunta din Cana Galileii, unde face şi prima Sa minune, importanţa instituţiei familiei fiind arătată în mai multe locuri din Sfânta Scriptură, precum şi de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Numai că evoluţia societăţii omeneşti, schimbările sociale, culturale şi de mentalitate au angrenat în mecanismul lor şi instituţia familiei, omul zilelor noastre, omul "modern", schimbându-şi atitudinea faţă de familie, în general şi căsătorie, în special. Omul contemporan a devenit un om care vrea să îşi "trăiască viaţa", un om "liber" şi, prin urmare, fundamentele ce stăteau odinioară la baza societăţii, printre care se numără familia, sunt considerate acum "învechite". De aici avem numărul tot mai mare de cupluri care trăiesc în concubinaj şi care fac copii fără să fie căsătoriţi. Cei mai mulţi văd în căsătorie o simplă formalitate, scrisă pe "o bucată de hârtie", şi nu adevărata dimensiune sacră a acesteia. Exemplele de vedete care îşi schimbă "partenerii", prezentate obsesiv de televiziuni, sunt preluate, din păcate, cu foarte mare uşurinţă de privitori şi considerate repere pentru propria viaţă. Taina căsătoriei este tot mai des lăsată în plan secund, primând relaţiile de concubinaj sau aşa-numitele "căsătorii de probă". Mai mult decât atât, sub pretextul libertăţii şi al respectării acesteia, unele cupluri renunţă inclusiv la fidelitate, având o "relaţie deschisă", atât soţul, cât şi soţia fiind "liberi" să se întâlnească şi cu alte persoane. Acestor cauze ale degradării familiei şi vieţii de cuplu în general se adaugă urbanizarea şi individualizarea, secularizarea vieţii de familie, stilul libertin promovat la rang de virtute în special de filmele americane, precum şi o serie de factori, cum ar fi şomajul, violenţa domestică, alcoolismul, drogurile şi plecarea la muncă în străinătate a unuia dintre soţi. O altă cauză importantă ce a împins familia spre criză este şi importul masiv de mentalităţi aşa-zis democratice, practicate în unele ţări, legalizarea avorturilor sau căsătoriile între persoanele de acelaşi sex.

Problemele familiei contemporane

Detalii

Descriere scurta
„Familia este câmp de bătălie şi arenă a virtuţii”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Familia nu este doar bucurie şi confort. Este şi arenă de luptă continuă, unde ne batem şi ne războim pentru virtute şi mai ales pentru cununa tuturor virtuţilor, iubirea.

Doar iubirea de Dumnezeu poate să insufle în sufletele oamenilor adevărata dragoste dintre ei. Atunci când această iubire există, toate celelalte piedici sunt depăşite. Căsătoria este taină mare şi sfântă, iar când tinerii participă la aceasta conştient, iau har pentru a întemeia trainic edificiul fericirii lor pe stânca neclintită a poruncilor lui Dumnezeu, pentru a-l statornici pe iubirea Lui.

 

Însă, din fericire, există şi unii care încă mai gândesc înţelept. Care văd slăbirea instituţiei căsătoriei şi nu vor asta. Care se luptă să menţină pacea şi unitatea în familia lor. Care se străduiesc să trăiască într-o atmosferă de adevărată iubire, de adevărată bucurie şi pace adâncă în casa lor. Care-şi iubesc cu adevărat copiii şi se străduiesc să-i crească „întru învăţătura şi certarea Domnului” (Efeseni 6, 4).
Pentru aceştia sunt scrise paginile care urmează, cu nădejdea şi urarea ca ele să constituie un mic ajutor în marea lor luptă de a ţine dreaptă corabia familiei pe valurile învolburate ale vremurilor noastre dificile, având ca şi cârmă legea veşnică a lui Dumnezeu şi ca vânt pentru pânze harul Lui atotputernic, care să ne conducă pe celălalt ţărm, în fericita Împărăţie a lui Dumnezeu, pe tărâmul iubirii lui veşnice şi negrăite, care ţine în viaţă lumea întreagă şi pe fiecare om în parte.