Purtători de duh ai Rusiei de ieri și de azi vol 1

13,00 RON (TVA inclus)
Costurile de livrare nu sunt incluse

Descriere

Purtători de duh ai Rusiei de ieri și de azi vol 1

În chilia Cinstitei Cruci a mănăstirii Stavronikita, în ultimii ani ai vieţii sale, stareţul Tihon primea monahi de pe întregul Munte Athos, printre ei – şi pe viitorul sfânt Paisie Aghioritul. Înainte de a muri, stareţul Tihon i-a lăsat moştenire Cuviosului Paisie chilia sa, promiţându-i că „va veni să se vadă cu el”. Cuviosul Paisie îşi amintea mai târziu: „Era 10 septembrie 1971, miezul nopţii. Eu mă rugam şi deodată am văzut cum intră în chilie Stareţul meu! Am sărit, i-am prins picioarele şi le-am sărutat cu evlavie. Nu am înţeles cum s-a desprins din mâinile mele, a intrat în biserică şi a dispărut. Desigur, nimeni nu înţelege cum se petrec asemenea întâmplări. Şi acestea nu se pot explica logic, de aceea se şi numesc minuni. Am aprins îndată o lumânare (în timpul în care s-a întâmplat aceasta, ardea doar candela), pentru a însemna în calendar ziua în care mi s-a arătat Stareţul, ca să nu uit. Când am văzut că aceea era ziua adormirii lui (10 septembrie), m-am întristat foarte tare că această zi trecuse pe neobservate pentru mine. Mă gândesc că bunul părinte mă va ierta, pentru că în ziua aceea, de la răsărit până la apus, am avut mulţi vizitatori, obosisem mult, eram la capătul puterilor şi uitasem absolut de toate. Altfel, aş fi înfăptuit ceva, ca să-mi aduc şi mie folos, şi pe stareţ să-l bucur cu o priveghere de noapte”.

Să luptăm cu toate puterile pentru a dobândi Raiul. Poarta este strâmtă. Să nu-i ascultăm pe cei ce ne zic că vom fi mântuiţi cu toţii – aceasta este o capcană a satanei, ca să nu luptăm.

* Să punem mai multă greutate în lupta duhovnicească. Rugăciunea ne păzeşte în legătura cu Dumnezeu – iar legătura cu Dumnezeu trebuie să fie permanentă.

* Rugăciunea este oxigenul sufletului.

* Studiul Sfintei Scripturi ajută foarte mult rugăciunea. Încălzeşte sufletul şi călăuzeşte în lumea duhovnicească pe omul ce se roagă.

* Când rugăciunea slăbeşte, ea arată uscăciunea duhovnicească şi moleşeala. Împotriva unora ca acestea trebuie folosite rugăciuni scurte şi îndeosebi rugăciunea lui Iisus.

* Cel ce luptă vreme îndelungată şi nu vede sporire duhovnicească are mândrie şi iubire de sine. Sporirea duhovnicească există acolo unde este multă smerenie.

* Sporirea noastră duhovnicească depinde de noi. Acelaşi lucru este adevărat despre mântuire: nimeni altcineva nu ne poate mântui.

Purtători de duh ai Rusiei de ieri și de azi vol 1