Taina Sfanta a Pocaintei
Descriere
Taina Sfanta a Pocaintei. Sfintele Taine sunt lucrări văzute ale Bisericii lui Hristos prin care, în chip nevăzut, se împărtășește omului harul Sfântului Duh, spre creștere duhovnicească și spre mântuire. Fiecare credincios este chemat să vegheze permanent ca trupul și sufletul său să fie curate, vrednice de a primi și a păstra pe Duhul Sfânt, vrednice de a fi templu al Duhului Sfânt.
Se înțelege de aici importanța Sfintelor Taine în viața credincioșilor și adevărul că în afară de Biserică se primesc Sfintele Taine și prin ele harul Preasfântului Duh fără de care omul nu se poate mântui.
Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului
Pocainta vazuta, fundamental, ca marturisire in fata lui Hristos, si a lui Hristos, intelegem insemnatatea pe care Ortodoxia o acorda acestei Sfinte Taine, in reciprocitate desigur cu celelalte, si in care credinciosul e atat de viu si personal angajat. Mai mult decat o despovarare de pacate, e Taina mantuitoare si ziditoare. Ne zideste, ne formeaza spiritual, dupa chipul revelator de viata in Duhul Sfant al lui Hristos. Mistuiti de harul unei sporiri neincetate, Hristos este icoana, modelul suprem, infinit al zidirii noastre. Iar noua ni se cuvine a nu uita nicio clipa ca suntem chipul Lui, si meniti la asemanarea nesfarsita cu El. Ca trebuie sa ne insusim prin har in Duhul, icoana, chipul Lui dumnezeiesc. Imparatia lui Dumnezeu se intemeiaza cu cei asemenea Lui, iat Taina Pocaintei e o cale in acest scop.
Astfel, pocainta reprezinta o cale de insanatosire si de desavarsire a sufletului. Pentru crestin valoarea ei se intemeiaza pe Sfanta Scriptura si pe Sfanta Traditie. Sfantul Ioan Botezatorul, Mantuitorul, Apostolul Petru in ziua cincizecimii incep activitatea predicand pocainta. Sfintii Parinti o numesc: al doilea har, a doua renastere, sau reinnoirea botezului si curatirea constiintei.
Pocainta nu este numai o virtute dovedita in anumite momente, ci o atitudine permanenta, un curent continuu de viata spirituala. Un neincetat flux si reflux, apus si rasarit, inceput nou si bun. Noi vorbim mult despre ea, fara a epuiza intreg continutul ei de semnificatii, indeosebi acele semnificatii revelate in Hristos.
S-a subliniat si cu drept cuvant ca pocainta ca virtute, ca atitudine spirituala este prezenta in toate religiile, in timp ce pocainta ca Taina, ca mijlocitoare a harului regenerator, e specifica crestinismului. Exista deci o deosebire intre aceste doua moduri de a concepe si interpreta. Aceasta ne si propunem sa cercetam in lucrarea de fata: pocainta ca innoire morala a persoanei.
Tinand seama de rolul pe care-l indeplineste pocainta, ea poate fi privita ca Taina si ca virtute. Ca Taina ea este specific crestina, ca virtute este un simtamant comun tuturor, ce-si are obarsia in natura psihologica si morala a omului.
Taina Sfanta a Pocaintei Editura Agapis