Viata noastra dupa moarte

4,00 RON (TVA inclus)
Costurile de livrare nu sunt incluse

Descriere

Viata noastra dupa moarte

SCURTA LAMURIRE PENTRU CITITORI
Textele care urmeaza sunt estrase din lucrarea Parintelui Mitrofan (calugar rus din secolul trecut), Viata repausatilor nostri si viata noastra dupa moarte (talmacita in romaneste de Mitropolitul Iosif Gheorghian).
Parintele Dumitru Staniloae scria despre ea: "Cartea aceasta este socotita de mare folos credinciosilor si Bisericii intregi, pentru intretinerea legaturii dintre cei in viata si cei plecati dintre ei [...]. Intr- o epoca in care gandul la moarte, sub influienta mentalitatii occidentale, este constant reprimat in favoarea unei atentii acordate exclusiv vietii pamantesti, cartea de fata reprezinta o indrumare nepretuita pentru sustinerea in inimile crestinilor ortodocsi a perspectivei pe care ne- a daruit- o Revelatia." (din prefata volumului 1 al editiei integrale, aparut in 1993 la Editura "Anastasia").
Fie ca Dumnezeu sa ne pomeneasca intru imparatia Lui, cu toti cei pe care- i purtam in ganduri si in inimi, vii sau mutati de la noi.

TAINA MORTII.
MOARTEA DREPTULUI SI MOARTEA PACATOSULUI
Biserica Ortodoxa invata ca moartea este "despartirea sufletului de trup"; odata aceasta despartire savarsita, trupul este dat pamantului si putrezeste. Asadar, ultima menire a omului pe pamant este moartea, despre care Sfanta Scriptura marturiseste astfel: "Si se va intoarce tarana in pamant, de unde s-a luat, si duhul se va intoarce la Dumne zeu, la Cel ce l- a dat pe el" (Eccl.12,7).
Moartea il rapeste pe om cand a ajuns la termenul predestinat de judecata lui Dumnezeu pentru indeplinirea rostului ce- i este impus. Acest termen acordat omului contine - prin prevederea dumnezeiasca - tot ce este folositor omului; deci moartea este de folos omului. Sfantul Antonie cel Mare, vrand sa patrunda adancurile scopurilor providentei, adresa intr- o zi lui Dumnezeu urmatoarea rugaciune: "Doamne, pentru ce unii mor de tineri, pe cand altii ajung la cea mai adanca batranete?". Si Dumnezeu ii raspunse: "Antonie, vezi numai de tine! Aceasta este judecata lui Dumnezeu, ce nu ti se cade tie a cunoaste.". Dumnezeu a harazit sufletul sa treaca prin trei stari diferite, care constituie viata sa vesnica: viata in pantecele mamei, viata pe pamant si viata
de dincolo de mormant. Sufletul, la iesirea sa din trup, trece in imparatia fiintelor asemenea lui, adica in imparatia spirituala a ingerilor. Dupa faptele sale bune sau rele, sufletul se uneste cu ingerii cei buni in rai sau cu ingerii cazuti in iad. Acest adevar ni se descopera noua de catre Iisus Hristos, in parabola bogatului si a lui Lazar, ne invata ca sufletele, dupa ce s- au despartit de trup, intra in aceeasi zi in rai sau in iad. "Adevar zic tie ca astazi vei fi cu Mine in rai. " (Lc. 23, 43),a zis Hristos talharului celui bun.

Viata noastra dupa moarte

Detalii

Editura
Editura
Agapis
Format
A6
Pagini
96
Descriere scurta

Viata este dezvoltare, evolutie, transformare, activitate, schimbare. Deci, viata vesnica a oamenilor va fi o vesnica activitate si un vesnic progress, in bine sau in rau. Noul Adam, dupa chipul Domnului Iisus Hristos, omul spiritualizat, sau omul incarnat va vietui pentru eternitate in cu totul alte conditii, in alt univers.
Un rai al celor drepti, unde va domni binele, dreptatea, bucuria, adevarul si un infern unde va guverna raul si adeptii lui plini de ura, minciuna, neadevar. Sa nu cautam locul unde ne asteapta aceste posibilitati, ci sa cautam impartia lui Dumnezeu in noi insine, in afara de noi si pretutindeni si astfel vom evita si vom scapa de infern. "In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt ", spune Domnul. Faptele fiecaruia vor determina acest locas si fericirea interioara provine din aceste fapte, din linistea si constiinta noastra, chiar in lumea aceasta corupta. Ce bucurie si odihna, va fi in lumea vesnica, in dulcea convietuire cu finite asemanatoare si in contemplarea vesnica a lui Dumnezeu! Inca de pe pamant omul isi va incepe viata vesnica. De la el depinde locul ce-l va ocupa in viitor, el v-a fi rodul credintei sale, dupa cuvintele: "Cel ce crede in Mine, de va muri, totusi viu va fi". Nici fericirea, nici munca nu se vor opri nicioadata, nici o clipa, in dezvoltarea lor. Dorintele sufletului nu pot fi niciodata satisfacute, ele se schimba continuu si existent sufletului fiind vesnica, aceasta schimbare prezinta o serie neintrerupta de dorinte si de satisfacere ale lor, ceea ce constitue fericirea dreptilor si continua lor dezvoltare spre perfectionarea fara limite. Iar munca vesnica si neputinta satisfacerii dorintelor si pasiunile care urmeaza pe om in infern, il duc la o ascesiune continua de suferinta, durere si deznadejde. Sufletele dreptilor perfetionandu-se mereu, isi vor schimba mereu locul, lacasul mai precis, apropiindu-se tot mai mult de Dumnezeu. Raiul nu va fi mostenit decat de cei ce cred in Domnul Iisus Hristos, in toate perioadele lumii. Pentru acestea, fericirea raiuluieste descoperita inca de pe pamant si face sa-si dea seama de toata nimicnicia bunatatilor omenesti facandu-i indiferenti fata de ele, in comparatie cu minunatia pe care o intrezaresc dincolo.