Viața părintelui Nicodim Măndiță Vol 1

Carte inclusă în Pachetul promoțional

Pagini de pateric

Viața părintelui Nicodim Măndiță vol 2 Click aici pentru a vizualiza cartea!

Slujind lui Dumnezeu și oamenilor Click aici pentru a vizualiza cartea!

În volumul 1 din colecția „Teologia Dogmaticã Ortodoxã” de Pãrintele Dumitru Stãniloaie pag. 268-271 se gãsește zugrãvitã în culori vii icoana duhovnicului nostru, a pãrintelui Nicodim Mãndițã pe care o redãm aici; acei ce l-au cunoscut mai de aproape vor putea constata cã nu exagerãm: „Dacã ființa umanã devine sfântã întrucât se dãruiește sau se consacrã Persoanei supreme și slujirii binelui curat, adevãrului și dreptãții voite de Ea, atunci actul consacrãrii și al jertfirii e un act de preot.

Toți cei ce se jertfesc sau se dãruiesc Persoanei supreme
sunt preoți și se sfințesc prin oferirea lor lui Dumnezeu.

Dãruindu-se pe ei înșiși, dãruiesc toatã lumea cu care
sunt legați, deci o sfințesc. Cel ce se sfințeste îi ajutã pe
toți cu care ajunge în contact sã se sfințeascã atrãgãndu-i într-o relație delicatã, transparentã, curatã în simțiri și în gânduri,... nu existã nimic trivial, nimic grosolan, nimic josnic, nimic afectat, nimic nesincer.

În el se actualizeazã în grad culminant delicatețea, sensibilitatea, transparența, puritatea, sfiala, atenția fațã
de taina semenilor. El sesizeazã stãrile de suflet ale celorlalți și se ferește de tot ce le-ar contraria, deși nu se
ferește de a-i ajuta sã depãșeascã slãbiciunile lor, El intuiește cea mai micã trebuințã a altora și o împlinește
prompt...

Din el iradiazã continuu un duh de dãruire, de jertfelnicie fațã de toți fãrã nici o grijã de sine, un duh care încãlzește pe ceilalți și le dã siguranța cã nu sunt singuri.

El e mielul nevinovat gata de jertfa conștientã de sine și zidul neclintit care oferã un sprijin neînșelãtor.

Și totuși nu existã cineva mai smerit, mai simplu, mai neartificial, mai neteatral, mai neprefãcut, mai natural în comportarea sa, acceptând tot ce-i adevãrat, omenesc, creând o atmosferã de familiaritate curatã...

El s-a simplificat astfel, pentru cã s-a predat întreg lui Dumnezeu. De aceea se poate preda întreg în comunicarea cu ceilalți.

El dã curaj întotdeauna... El zâmbește, dar nu râde sarcastic, e serios dar nu înfricoșat. Acordã un preț persoanelor celor mai umile, socotindu-le pe toate
mari taine create de Dumnezeu și destinate veșnicei
comuniuni cu El...

Se face prin smerenie aproape neobservat, apãrând când e nevoie ca o mângâiere, ca o încurajare, ca un ajutor.

Nu existã greutate de neînvins pentru el, deoarece crede ferm în ajutorul lui Dumnezeu cerut prin rugãciune.

El este cea mai umanã și mai smeritã ființã... Este cel mai apropiat și în același timp, fãrã sã vrea, cel mai impunãtor din cei ce atrag atenția cel mai mult. Îți devine cel mai intim dintre toți și cel mai înțelegãtor și te simți cum nu se poate mai bine lângã el și în același timp te strâmtoreazã fãcându-te sã-ți vezi insuficiențele morale și greșelile.

Te copleșește cu mãreția simplã a puritãții și cãldura bunãtãții lui și te face sã te rușinezi de nivelul tãu coborât de la umanitatea adevãratã, de impuritatea, artificialitatea, superficialitatea, duplicitatea ta, care ies puternic în relief în comparația ce o faci fãrã sã vrei între tine și el.

Nu exercitã nici o forțã lumeascã, nu dã nici o poruncã cu severitate, dar simți în el o fermitate neîncovoiatã în convingerile lui, în viața lui, în sfaturile ce le dã, încât pãrerea lui despre ceea ce ar trebui sã faci, exprimatã cu delicatețe, sau cu o privire discretã, îți devine o poruncã pentru a cãrei împlinire ești în stare de orice efort și sacrificiu în același timp recomandarea lui îți dã o putere care te elibereazã de neputința în care te aflai, de neîncrederea pe care o aveai în tine, pentru cã o simți ca pe o putere Dumnezeiascã. Simți cã el îți dã luminã și putere din ultimul izvor de luminã și de putere, cu o bunãtate din ultimul izvor de bunãtate care vrea sã te mântuiascã.

Te temi de privirea lui în sufletul tãu, cum te temi de descoperirea adevãrului din partea unui medic, de neîndoielnicã destoinicie și prietenie, dar o aștepți ca pe cea din urmã, pentru cã știi cã îți va da odatã cu diagnosticul, și leacul sigur al salvãrii tale dintr-o boalã, din care simțeai cã-ți este spre moarte. În extrema lui delicatețe, blândețe și smerenie, simți o putere ajutãtoare pe care nici o putere din lume nu o poate încovoia, putere ce-i vine de la Dumnezeu, din predarea sa totalã lui Dumnezeu și din voința de a sluji semenilor, din porunca și cu trimiterea lui Dumnezeu, ca sã se mântuiascã.

Cine se apropie de el descoperã piscul bunãtãții, al puritãții și al puterii duhovnicești, acoperit de vãlul smereniei. Trebuie sã te strãduiești ca sã descoperi faptele mari ale ascezei și iubirii lui de oameni. Din el iradiazã o imperturbabilã liniște sau pace și în același timp o participare pânã la lacrimi la durerile celorlalți... nu exclude participarea lui la durerite oamenilor așa cum nici Hristos nu încetezã de a aduce Jertfa Sa pentru ei și nici îngerii nu înceteazã de a le oferi continuu asistența lor...“.