Viata si minunile Maicii Domnului (R13-9)

S-au scurs două veacuri de când trimisul cerului a vestit unei fecioare din Nazaretul rodiilor în floare, vestea minunată a întrupării lui Dumnezeu. Vestea fusese primită cu smerenie cu care pământul se închină cerului: “Fie”. Și pe portativul veșniciei alte și alte evenimente s-au succedat: “Nașterea minunată a Pruncului dumnezeiesc”, Calvarul Golgotei, învierea Fiului Omului, apoi înălțarea și Cincizecimea.

Lumea a lăsat în uitare nume de împărați, de mari căpetenii de oști. S-au destrămat imperii, oamenii au plecat pe o cale fără oprire generație după gene-rație... Monumente s-au năruit în colb și uitare...

Dar numele Celui binevestit într-o fluturare de aripi îngerești albe ca petalele crinului celui în­mânat “celei pline de har”, numele copilei sfinte care s-a făcut scară vie pe care Dumnezeu s-a pogorât între oameni, nu a fost uitat. Divinul Prunc și Sfânta Sa Maică sunt de două milenii pe buzele tuturor oamenilor. Ca o stea călăuzitoare în noap­tea de păcate a lumii, Prea Curata Fecioară Maria, Maica Dumnezeiescului Prunc, luminează sufletele celor ce cred în dumnezeirea Fiului ei iubit. De aceea pietatea creștină a căutat - de la imnografii creștini, care au închinat imnurile lor inspirate de Duhul Sfânt, și până la maeștrii picturii, al căror penel a fixat pe pânză în culori măiestre chipul Maicii Preacurate.

Dar cine va putea vreodată să transpună în culori sau în cuvinte chipul și bogăția de daruri cu care a fost împodobită cea mai presus de îngeri?

Viața plină de har, dumnezeiesc a minunatei făpturi din ale cărei cărnuri s-a plămădit Fiul lui Dumnezeu, rămâne pururi, o taină intim legată de taina mântuirii neamului omenesc.

Puținele cuvinte ale celor patru evanghelii care ne vorbesc despre Sfânta Fecioară Maria, de la Buna Vestire și până la Cincizecime, arată că voința ei preasfântă a fost ca ea să trăiască în umbra Fiului ei iubit, ca într-o cămară de taină de lângă tronul Celui Preaînalt. Pururea rugătoare pentru noi la pi­cioarele lui Iisus, așa cum o vedem deasupra iconos­tasului din bisericile noastre, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Maica luminii celei în veci neapuse luminează cu iubirea-i nesfârșită întunericul vieții noastre pe cărările atât de schimbătoare ale lumii. Ea ne vine în ajutor în necazuri și nevoie și atunci când deznădejdea ne cuprinde și stovile fără tre­cere ne stau în față, ne plecăm genunchii în rugă în fața icoanei sale, ca în fața limanului neînviforat al mântuirii noastre.

Maica Domnului este prezentă în viața noastră ca o taină pe care credinciosul o trăiește pururea, în rugăciune, în cunoștința că deasupra tuturor încer­cărilor vieții, acolo sus, lângă tronul Mântuitorului lumii, Cineva, Ea, Maica Sfântă, se roagă pentru el. Icoana ei în fața căruia îngenunchează revărsându-și necazurile, deznădejdea și amarul, este mângâierea cea mai de preț și izvorul nădejdilor fiecăruia dintre noi.

Iată de ce adunând câteva reflecții asupra Maicii Sfinte, am căutat și noi să punem în paginile acestei cărțulii tot ce am gândit că folosește credincioșilor noștri, spre urcușul lor duhovnicesc, spre a le îmbunătăți viața duhovnicească, a spori în toată fapta cea bună și de folos a sa și a semenilor.

Orice rugăciune este bineprimită la Preacurata Maică a lui Iisus, dacă ea este pătrunsă de cred­ință, dacă se face cu cuget curat și este însoțită de mireasma bineplăcută a faptelor bune.

De aceea, frate creștine, în orice clipă a vieții tale să nu uiți că ai un sprijin puternic în Maica Domnului Iisus, care mijlocește pentru noi la tronul de slavă al fiului ei Sfânt.

Cu nemuritoarele versuri ale marelui nostru Eminescu:

“Rugămu-ne îndurărilor,

Luceafărului mărilor:

Înalță-ne, ne mântuie

De valul ce ne bântuie...

Privirea-ți adorată

Asupră-ne coboară

O, Maică Prea Curată

Și pururea Fecioară Marie”

încheiem și noi aceste puține rânduri, dorindu-vă ca Preacurata Maică a lui Iisus să vă fie întru ajutor. Amin.

Arhimandrit CLEOPA NANU,

1992