Vietile Sfintilor pe luna Iunie

Descriere

Vietile Sfintilor pe luna Iunie.

ÎNAINTE CUVÂNTARE CĂTRE CITITORI 1905

Întru slava lui Dumnezeu celui închinat în Treime, s-a tipărit această sfîntă carte folositoare de suflet, ce cuprinde Viețile Sfinților pe care îi prăznuiește sfînta noastră Biserică creștină ortodoxă de răsărit, pentru întâia oară pe românește în sfînta mănăstire a Neamțului, la anul de la Christos 1807.

Fericitul întru pomenire Mitropolitul Ungro-Vlachiei Grigorie, încă din tinerețe aprinzîndu-se cu Dumnezeiasca râvnă, s-a hotărât ca toată viața sa pămîntească, să o cheltuiască spre folosul, sufletesc al compatrioților săi, traducînd și tipărind cărți în limba română.

El lepădând toate cele lumești, și primind jugul cel ușor al Mântuitorului Christos, a început a se sârgui, spre a îmbogăti neamul său, nu numai cu cărți teologice și dogmatice, ci a tradus și tipărit în limba română și cărți bisericești, care fuseseră de alții rău tălmăcite.

Vietile Sfintilor pe luna Iunie.

Prin dumnezeiasca Pronie, fiind înălțat pre scaunul de Mitropolit al Ungro-Vlachiei [adică Arhiepiscopia Țării Romînești], cea dintâi grijă a sa a fost, să înființeze pre lângă Mitropolia din București o tipografie, de unde avea să iasă ca dintr-un isvor, cărți folositoare neamului românesc.

El tipări în românește, una după alta următoarele cărți:

Cuvintele pustnicești ale sfîntului Casian Romanul;

Exaimeronul sfîntului Vasile cel Mare;

Patericul,

Puțul și Împărțirea de grâu ale Sfîntului Ion Gură de Aur – Sfaturi către Duhovnici,

Despre dumnezeiasca Pronie,

Chiriacodromionul și altele.

Și după ce dete la lumină aceste și multe alte cărți, începu să tipărească din nou și Viețile Sfinților dar abia a apucat să tipărească Viețile Sfinților din luna Septembrie și Octombrie; și când era pe la sfîrșitul lui Noiembrie, a răposat întru Domnul, trecînd din cele vremelnice la viața cea pururea vecinică.

Cu trei ceasuri însă înainte de a muri, zise către unul din episcopi: ca viețile sfinților să nu înceteze de a se tipări; iar tipografia să nu stea din lucru, ci pururea să tipărească cărți folositoare de suflet; ca printr-acestea să lumineze neamul, să vină la cunoștința de Dumnezeu.

Vietile Sfintilor pe luna Iunie.

Prea sfințiții episcopi orânduiți a fi ocîrmuitori ai sfintei Mitropolii, până la alegerea și întărirea noului Mitropolit, plini fiind de Dumnezeiasca dragoste, și întocmai următori râvnei răposatului întru fericire Mitropolitul Grigorie, cu ajutorul lui Dumnezeu și rugăciunile fericitului întru pomenire, au urmat cu tipărirea vieților sfinților din celelalte luni; și așa în anul mântuirei 1835 a luat sfîrșit a lor tipărire, în tipografia sfintei Mitropolii din București.

Mare folos sufletesc are cel ce citește Viețile sfinților; căci precum celui care intră într-o grădină împodobită cu tot felul de poame frumoase și de flori mirositoare, i se veselesc ochii, și i se îndulcesc simțurile, tot așa se înveselește sufletul și se îndulcește inima, celui care citește cu evlavie și cu luare aminte, această carte de suflet folositoare.

Ea mângâie pe cel necăjit, umilește pe cel mândru, întoarce pe cel rătăcit, aduce la pocăință pe cel păcătos, îmbărbătează pe cei slabi, și ne deșteaptă din somnul nesimțirei și al lenevirei, îndemnându-ne la săvârșirea faptelor bune și punîndu-ne în minte nevoințele și muncile de tot felul, ce au pătimit sfinții, ne îmbărbătăm, avându-i pre ei pildă, și ne îndrumăm pe calea ce duce spre împărăția Cerurilor.

Vietile Sfintilor pe luna Iunie.

Această carte atât de folositoare de suflet, nemaifiind retipărită de la anul 1835, a ajuns așa de rară, încât în puține biblioteci și biserici se mai găsește; și cum tineretul nostru nu prea citește slova veche, foarte puțini creștini se mai îndeletnicesc cu citirea ei.

Bunul patriot român și piosul creștin ortodox, Domnul Iorgu Dumitrescu, comerciant din comuna Podu-Bărbierului, județul Dâmbovița, citind adesea cărți bisericești, și văzînd ce comoară de învățături se cuprind într-însele; și observând că prin casele creștinilor, nu se mai citesc astfel de cărți religioase-morale, din râvna către religiunea strămoșească, a tipărit cu a sa cheltuială în anul 1898, o prescurtare din Viețile Sfinților, după Mineiele care sunt întrebuințate prin sfintele Biserici din Regatul Român.

Apoi cu binecuvântarea și aprobarea Sfîntului Sinod, a mai tipărit: Minunile Maicei Domnului în anul 1899, Mântuirea păcătoșilor în anul 1900, și Urmarea lui Iisus Christos, în primăvara anului 1901; care cărți date la lumină în zeci de mii de exemplare, le-a împărțit gratuit elevilor premianți ai școalelor primare rurale din toată țara, cum și creștinilor doritori de a citi asemenea cărți folositoare.

Văzînd, cât de bine sunt primite, și ce mult sunt căutate asemenea cărți cu litere noi, și încălzindu-se cu Dumnezeiasca dragoste pentru învățăturile religioase morale, de suflet folositoare, se hotărî ca să tipărească, tot cu a sa cheltuială și cele 12 volume, care conțin Viețile Sfinților, prăznuiți în tot anul, de sfânta nostră Biserică creștină ortodoxă de răsărit, și să le împartă iarăși în dar creștinilor.

Această creștinească dorință a D-lui Iorgu Dumitrescu, fiind adusă la cunoștința Sfîntului Sinod al sfintei noastre Biserici autocefale ortodoxe române, de către subscrisul smerit arhiereu, Sfîntul Sinod în ședința sa din 11 Mai 1901, a dat înalta-i binecuvântare și aprobare, D-lui Iorgu Dumitrescu, de a tipări cu a sa cheltuială, Viețile Sfinților, întocmai după textul tipărit în București la anul 1835, în timpul Mitropolitului Grigorie, (Să se vadă dezbaterile Sf. Sinod din sesiunea de primăvară a anului 1901, pag. 111—114).

Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, începîndu-se tipărirea cu volumul de pe luna Septembrie, am crezut de bine, a scrie cu a mea mână această precuvântare, spre a avea cunoștință cititorul, de cine și sub a cui priveghere se tipăresc aceste cărți, atât de folositoare sufletului.

Primiți, dar, iubiți cititori, aceste sfinte cărți, intitulate Viețile Sfinților, și citiți-le cu luare aminte, cu evlavie și credință; căci ele vă luminează mintea, vă înnobilează inima și vă îmbărbătează, spre a lupta cu nevoile vieții.

Siliți-vă de a urma sfinților, căci și ei au fost oameni muritori ca și noi; dar prin credință și fapte bune au ajuns să împărătească în ceruri cu Mântuitorul Christos, pentru a cărui lege au pătimit, și de care au dorit în toată viața lor; ca astfel, să vă sălășluiți împreună cu dînșii întru împărăția Cerurilor, neuitând în rugăciunile voastre, pe pricinuitorii acestor cărți de suflet folositoare.

Arhiereul Nifon N. Ploeșteanu

Vicarul Sfintei Mitropolii a Ungro-VIahiei.

București, 2 Fevruarie 1905. Praznicul Întâmpinării Domnului.

«Sfinților celor de pe pământul lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dînșii». Psalm XV, vers 3.

''Este poruncă apostolică să săvârșim pomenirile sfinților, iar viețile și nevoințele lor să le scriem și să le punem înainte spre folosul de obște al celor ce le citesc.''

Fragment din Viețile Sfinților pe luna Iunie

În părţile Capadociei, care se mărgineşte cu Armenia mică, este o cetate mare ce se numeşte Trapezunda. Acea cetate aflîndu-se lîngă mare, multe corăbii de pretutindeni se abăteau pe acolo, pentru îndestularea mărfurilor, pentru avuţia ce se afla în ea.

Din această cetate a odrăslit acest plăcut al lui Dumnezeu, Sfîntul Mare Mucenic Ioan.

El s-a născut din părinţi creştini, binecredincioşi, iubitori de Dumnezeu şi împodobiţi cu fapte bune; tot astfel şi pe acest fiu iubit al lor, pe fericitul Ioan, crescîndu-l şi deprinzîndu-l, l-au făcut desăvîrşit în faptele cele bune creştineşti.

De vreme ce acea cetate este zidită lîngă mare şi cetăţenii ei erau obişnuiţi a umbla cu corăbiile pe mare şi a face neguţătorie, spre a-şi cîştiga cele de trebuinţă, de aceea şi fericitul Ioan adeseori, intrînd în corabie şi ducîndu-se în multe cetăţi, făcea neguţătorie.

Într-o vreme, i s-a întîmplat lui că a intrat într-o corabie a unui om care avea multă neguţătorie. Acela era de neam francez, cu credinţa latin, adică papistaş, cu obicei sălbatic, nemilostiv şi fără de omenie.

Deci fericitul Ioan, intrînd în acea corabie cu un astfel de om, diavolul a început a-i pizmui viaţa cea îmbunătăţită şi plăcută lui Dumnezeu, fiindcă vrăjmaşul nu suferea cu uşurinţă faptele cele bune ale fericitului Ioan.

Căci îl vedea adeseori rugîndu-se lui Dumnezeu, postind, fiind blînd şi plecat către toţi, lesne apropiat tuturor, făcînd milostenie către toţi, miluind pe toţi cei lipsiţi ce erau în corabie, îndestulîndu-i cu cele de nevoie, iar pe cei bolnavi îi mîngîia, dîndu-le lor cele de nevoie din averile lui şi întinzîndu-le mînă de ajutor în toate.

Ochii lui pururea erau plini de lacrimi şi, izvorînd totdeauna lacrimi, îşi zicea: "De vei milui pe fratele tău cel ce pătimeşte rău, miluit vei fi şi tu de Dumnezeu. Cum vei mîngîia pe cel întristat aşa vei fi şi tu mîngîiat de Dumnezeu".

Acestea văzîndu-le vrăjmaşul cel nevăzut şi pizmuindu-l, a vrut să facă sfîntului împiedicare de la calea mîntuirii. Deci, mai întîi, a gîndit să-l depărteze de la dreapta şi sfînta credinţă a Bisericii Răsăritului.

Pentru aceasta a îndemnat contra fericitului pe vrăjmaşul cel văzut, pe stăpînul corabiei, care se împotrivea credinţei celei drepte, ca astfel să ocărască pe dreptcredinciosul rob al lui Hristos, pentru buna credinţă a Răsăritului.

De aceea, se făcea mare ceartă între ei, în călătoria pe mare pentru credinţă, şi totdeauna Sfîntul Ioan biruia pe acel francez, ca un preaiscusit în învăţăturile cărţilor; şi astfel îi ruşina socoteala lui cea nedreaptă şi ereticească.

De aceea, francezul acela se mînia foarte rău contra nebiruitului ostaş al lui Hristos, se iuţea şi îl batjocorea cu multe ocări şi-l vrăjmăşuia, gîndind rău contra lui.

Vietile Sfintilor pe luna Iunie.